Guvernul explică majorarea taxelor pe proprietate, dar evită esențialul: banii ajung la bugetul central, nu în comunități

Guvernul României încearcă să calmeze reacțiile tot mai dure din societate după creșterea abruptă a taxelor pe proprietate, prezentând o amplă informare de presă cu explicații tehnice, comparații europene și trimiteri la angajamentele asumate prin PNRR. Mesajul oficial este unul clar: reforma era inevitabilă, necesară și amânată prea mult timp. Ceea ce Executivul nu spune explicit este mecanismul prin care sumele colectate local ajung, în final, să fie absorbite de bugetul central, lăsând primăriile cu aceleași resurse ca înainte, în cel mai bun caz.

Creșterea taxelor este decisă la nivel local, prin hotărâri de consiliu, în baza legii, iar presiunea publică cade direct pe primari și administrațiile locale. Însă, potrivit informațiilor vehiculate neoficial în rândul aleșilor locali, Guvernul a transmis că sumele suplimentare colectate vor fi compensate prin reducerea cotelor din impozitul pe venitul global, bani care reveneau oricum localităților.

De ce spune Guvernul că reforma era obligatorie

Executivul susține că România se afla într-o situație atipică la nivel european. Impozitarea proprietății aducea doar 0,55% din PIB, comparativ cu media Uniunii Europene de 1,85%. În plus, existau discrepanțe majore între localități, iar impozitele pentru persoanele fizice nu reflectau valoarea reală a clădirilor.

„Winter is coming”. Un avertisment dur despre următorul deceniu

22:08

Generația Z, prinsă între diplomă și șomaj. De ce intrarea pe piața muncii a devenit un test imposibil pentru tineri

19:56

Un alt argument invocat este gradul scăzut de colectare. Peste o treime din impozitele datorate nu erau încasate, iar valorile de impozitare nu fuseseră actualizate cu rata inflației. Guvernul afirmă că acest sistem genera pierderi pentru autoritățile locale, inechități între contribuabili și o dependență tot mai mare de transferurile de la bugetul de stat.

Reforma impozitării proprietății a fost asumată de România încă din 2021–2022, prin PNRR, și reconfirmată în negocierile cu Comisia Europeană privind reducerea deficitului bugetar. Angajamentul a fost reluat în planul fiscal-bugetar pe termen mediu și aprobat oficial de Comisia Europeană la începutul anului 2025. Potrivit Guvernului, amânările succesive au pus în pericol încasarea unor sume importante din PNRR, estimate între 300 și 500 de milioane de euro.

Creșterea taxelor, decisă sub presiunea jaloanelor PNRR

Guvernul explică faptul că majorările au fost adoptate pentru ridicarea condiționalităților macroeconomice și validarea jaloanelor din PNRR. Intrarea în vigoare a fost întârziată de decizii ale Curții Constituționale, de contestările opoziției și de procedurile legislative ulterioare, ceea ce a dus la un calendar extrem de comprimat.

Actul normativ a fost adoptat la 15 decembrie 2025, lăsând autorităților locale foarte puțin timp pentru a adopta hotărârile necesare. Executivul recunoaște că acest lucru a generat sincope serioase: erori de calcul în deciziile de impunere, diferențe de aplicare între UAT-uri și probleme tehnice pe platforma ghișeul.ro. În prezent, susține Guvernul, aceste disfuncționalități sunt în curs de remediere.

Impactul bugetar anunțat: miliarde în plus, pe hârtie

Potrivit calculelor oficiale, noile impozite pe proprietate ar urma să aducă un plus de aproximativ 3,7 miliarde de lei în 2026, adică o creștere de peste 30% față de 2025. Din această sumă, 1,42 miliarde lei ar proveni din impozitul pe clădiri, 1,09 miliarde lei din impozitul pe terenuri și 1,18 miliarde lei din taxarea autoturismelor și a altor mijloace de transport.

Guvernul afirmă explicit că „banii colectați din impozitele și taxele locale rămân la bugetele locale”, justificând această abordare prin faptul că bugetul de stat nu mai poate asigura transferuri suplimentare, din cauza deficitului bugetar. Această afirmație este însă contestată de numeroși primari, care vorbesc despre o compensare indirectă ce anulează, în practică, orice câștig real.

Cum se schimbă impozitarea clădirilor și terenurilor

Principala modificare vizează baza de impozitare. Valorile istorice, considerate depășite, sunt eliminate, iar baza este recalibrată ca etapă intermediară înainte de trecerea la impozitarea la valoarea de piață, programată pentru 1 ianuarie 2027. Valoarea impozabilă de referință crește cu aproximativ 70%, până la 2.677 lei/mp, echivalentul a circa 535 euro/mp.

Guvernul descrie această valoare ca fiind un cost mediu național realist de construire, pentru o locuință cu finisaje standard, fără a include terenul, TVA sau marja dezvoltatorului. Măsurile sunt prezentate ca fiind tranzitorii, până la operaționalizarea completă a sistemului automat de evaluare a proprietăților.

În paralel, sunt eliminate o serie de scutiri și facilități considerate nejustificate, în conformitate cu recomandările Comisiei Europene și ale Băncii Mondiale. Facilitățile rămân posibile doar în cazuri punctuale, stabilite de UAT-uri, dar limitate la maximum 5% din veniturile colectate în anul anterior.

De ce pot ajunge majorările la 70–80% sau chiar peste

Guvernul estimează o majorare medie a impozitelor pe proprietate de 70–80%, dar admite că, în anumite cazuri, creșterile pot fi semnificativ mai mari. Un prim factor este eliminarea coeficienților de reducere pentru vechimea clădirilor. Reduceri de până la 50% pentru imobilele foarte vechi sau de 30% pentru cele de peste 50 de ani dispar complet.

Al doilea factor este efectul cumulativ al noii baze de calcul, actualizată la realitatea economică. În al treilea rând, autoritățile locale pot majora cota de impozitare în intervalul 0,08%–0,2% pentru clădirile rezidențiale. Dacă o localitate pornește de la cota minimă și decide o creștere spre limita superioară, impactul se aplică unei baze deja majorate.

În plus, consiliile locale și Consiliul General al Municipiului București pot majora taxele locale cu până la 100%, față de limita anterioară de 50%, pe baza unor criterii economice, sociale sau urbanistice.

Guvernul redesenează impozitul auto: ce se schimbă, ce rămâne și cine plătește mai mult din 2026
Guvernul României a prezentat detalii suplimentare despre noul sistem de impozitare a autovehiculelor, reformă asumată prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), jalonul M59. Deși autoritățile insistă că nu este vorba despre introducerea unei taxe noi, modificările anunțate schimbă semnificativ modul în care vor fi calculate impozitele auto, cu efecte directe asupra proprietarilor de mașini, dar și asupra bugetelor locale.

Executivul susține că arhitectura de bază a sistemului a fost menținută, pentru a evita blocaje administrative și pentru a asigura continuitatea în colectare. În realitate, diferențierea valorilor în funcție de norma de poluare Euro și emisiile de CO₂ introduce o redistribuire a sarcinii fiscale, cu accent pe vehiculele considerate mai poluante.

Impozitarea autovehiculelor rămâne legată de cilindree, dar cu valori ajustate

Sistemul de impozitare a mașinilor din România a fost construit, în mod tradițional, pe un criteriu administrativ simplu și ușor de aplicat: capacitatea cilindrică a motorului, exprimată în fracțiuni de 200 cm³. Acest mecanism a fost preferat de-a lungul anilor pentru că era predictibil, ușor de calculat și compatibil cu infrastructura administrativă existentă la nivelul autorităților locale.

Guvernul precizează că această structură de bază nu a fost abandonată. Software-urile utilizate de primării, procedurile de calcul și sistemele de colectare rămân aceleași. Schimbarea majoră apare însă la nivelul valorilor aplicabile fiecărei fracțiuni de 200 cm³.

În cadrul reformei PNRR, aceste valori au fost diferențiate în funcție de norma de poluare Euro a vehiculului. Cu alte cuvinte, două mașini cu aceeași cilindree pot avea impozite diferite, în funcție de tehnologia motorului și de standardul de emisii în care sunt încadrate. Vehiculele cu norme Euro mai vechi vor suporta valori mai mari pe fracțiune, în timp ce mașinile conforme cu standarde Euro recente vor beneficia de valori mai reduse sau de creșteri moderate.

Executivul argumentează că această diferențiere este bazată pe criterii obiective, armonizate la nivel european și ușor verificabile. În viziunea Guvernului, sistemul fiscal transmite astfel un „semnal economic coerent”, care urmărește internalizarea costului de mediu și orientarea consumatorilor către vehicule mai puțin poluante, fără a introduce o taxă nouă și fără riscuri administrative majore.

Mașinile hibride, tratate diferit: pragul de 50 g CO₂ devine decisiv

Un capitol aparte îl reprezintă impozitarea autoturismelor hibride, subiect care a generat discuții intense atât la nivel intern, cât și în relația cu Comisia Europeană. Potrivit explicațiilor oferite de Guvern, comentariile Comisiei au clarificat că o diferențiere bazată exclusiv pe eticheta „hibrid” nu este suficientă pentru validarea jalonului M59 din PNRR.

În logica Comisiei Europene, obiectivul acestui jalon este orientarea fiscalității către emisii reale și internalizarea costului de mediu. Astfel, un vehicul hibrid nu este acceptat automat ca având emisii scăzute. Criteriul decisiv devine nivelul de CO₂ emis, cu un prag clar stabilit: sub 50 g/km.

Această abordare schimbă radical modul în care vor fi tratate mașinile hibride din punct de vedere fiscal. Doar acele modele care se încadrează sub acest prag vor beneficia de un regim fiscal favorabil. Restul, chiar dacă sunt încadrate tehnic ca hibride, vor fi impozitate mai aproape de nivelul vehiculelor convenționale, în funcție de norma Euro și cilindree.

Guvernul susține că această ajustare a fost necesară pentru a respecta cerințele Comisiei și pentru a evita riscul nevalidării jalonului PNRR. În același timp, măsura este prezentată ca fiind una care reflectă mai corect impactul real asupra mediului.

Ce nu spune Guvernul: banii locali, mutați discret spre bugetul central

Dincolo de explicațiile tehnice privind impozitarea mașinilor, apare o controversă majoră legată de destinația banilor colectați. Oficial, Guvernul afirmă că taxele și impozitele locale majorate rămân la nivelul localităților. În practică însă, mecanismul bugetar descris de critici arată o realitate mai complicată.

Concret, Executivul reduce cu 63% procentul care revenea localităților din cota IVG, adică din impozitul pe venitul global, cu o sumă echivalentă celei obținute din creșterea taxelor locale. IVG reprezintă, la rândul său, o sursă importantă de venit pentru bugetele locale.

Explicația poate fi redusă la un exemplu simplu. Dacă o localitate avea anterior un buget de 10 lei, format din 6 lei taxe locale și 4 lei sume de echilibrare din IVG, majorarea taxelor locale ar putea duce la încasări de 8 lei. Însă, în același timp, Guvernul ar reduce alocarea din IVG de la 4 lei la 2 lei. Rezultatul final: bugetul local rămâne, în cel mai bun caz, tot la 10 lei.

Diferența este că banii suplimentari sunt colectați direct de la populație, prin taxe mai mari, ceea ce generează nemulțumiri și așteptări crescute privind calitatea serviciilor publice. În schimb, sumele tăiate din IVG sunt bani colectați mai ușor și mai sigur la nivel central.

Primăriile, între presiunea populației și lipsa fondurilor pentru investiții

Guvernul a transmis presei că „banii colectați din impozitele și taxele locale rămân la bugetele locale, bugetul de stat nemaiputând să asigure transferurile în creștere ca urmare a deficitului bugetar”. Această formulare este însă considerată contradictorie de reprezentanți ai administrațiilor locale, mai ales în contextul în care, la finalul anului 2025, nu au mai fost alocate sume suplimentare pentru echilibrare din TVA.

Există localități în care salariile nu au fost plătite de luni de zile, iar investițiile sunt practic blocate. În acest context, majorarea impozitelor locale nu aduce un plus real de dezvoltare, ci doar mută povara politică asupra primarilor, care trebuie să explice comunităților de ce plătesc mai mult fără a vedea servicii mai bune.

Calculul guvernamental, așa cum este descris de critici, este unul simplu: nominal, primăriile păstrează ce strâng din impozite mai mari pe proprietate și pe autovehicule, dar reduce cu aproximativ 63% procentul care revenea localităților din impozitul pe venitul global.

În termeni practici, o localitate care colectează mai mult din taxe locale primește mai puțin din IVG, astfel încât bugetul final rămâne aproape neschimbat. Diferența este că banii sunt strânși direct de la cetățeni, cu cost politic și social ridicat, în timp ce Guvernul preia venituri colectate ușor și sigur la nivel central.

La finalul zilei, primăriile rămân cu resurse limitate, fără spațiu real pentru investiții sau servicii publice mai bune, dar cu presiunea unei populații nemulțumite de creșterea explozivă a taxelor. Pe termen scurt, bugetele locale rămân la nivel de subzistență, iar pe termen mediu, capacitatea de a face investiții reale este serios afectată.