Piața tehnologică traversează o perioadă intensă, iar o adevărată bulă a investițiilor în inteligență artificială generează fluctuații spectaculoase ale valorii acțiunilor. Creșterile rapide și optimismul exagerat au făcut ca multe companii să fie evaluate mult peste realitatea economică. Experții avertizează că această situație ar putea duce la corecții semnificative și că investitorii trebuie să înțeleagă posibilele scenarii care ar putea urma.
Cele mai recente bule majore au fost bula dot-com în SUA (1996-2000) și bulele imobiliare din 2006.
Ambele s-au încheiat cu recesiuni: prima relativ ușoară, a doua catastrofală.
Creșterile rapide ale prețurilor acțiunilor companiilor AI determină investitorii să se întrebe dacă asistăm la o altă bulă financiară.
Prețul acțiunilor Nvidia, producător de cipuri pentru AI, a crescut de 13 ori din începutul anului 2023.
Acțiunile altor companii AI, precum Microsoft și Alphabet, au crescut de 2,1 și 3,2 ori, respectiv.
În comparație, indicele S&P 500, care urmărește cele mai importante firme din SUA, a crescut doar de 1,8 ori. Aceste companii AI fac parte din S&P 500, astfel diferența cu companiile non-AI este și mai mare.
Există dovezi ale existenței unei bule a investițiilor în inteligență artificială, dar finalul nu trebuie să repete criza din 2008.
Prețul oricărei acțiuni include valoarea fundamentală și valoarea umflată de bulă. Dacă prețul depășește valoarea fundamentală, există o bulă. Valoarea fundamentală reprezintă suma actualizată a dividendelor viitoare așteptate.
Cuvântul cheie este „așteptate”, deoarece nimeni nu poate prezice viitorul cu exactitate.
Investitorii optimiști cred că AI va schimba lumea și că proprietarii tehnologiei vor obține profituri imense. Aceștia investesc în toate companiile AI fără a ști care va fi lider.
Investitorii pesimiști consideră că AI este doar un software sofisticat, nu o tehnologie revoluționară, și văd bule pretutindeni. Există și investitori sofisticați, care știu că există o bulă, dar încearcă să profite înainte de prăbușire.
>Aceștia urmează exemplul celebrului citat al CEO-ului Citigroup, Chuck Prince, înainte de criza din 2008: „Atâta timp cât muzica cântă, trebuie să dansezi”.
Din perspectivă economică, nu toate companiile AI vor domina piața, ceea ce înseamnă că unele acțiuni conțin o mare componentă de bulă.
Bulele financiare pot apărea ca răspuns natural la lipsa de active. Când cererea depășește oferta, apar noi active, uneori mai riscante. Acest model explică bulele dot-com din anii ’90 și imobiliarele din 2000.
>Rolul în creștere al Chinei a sporit cererea de active în Vest, fondurile mergând mai întâi către dot-com și apoi către credite ipotecare.
>În prezent, combinația dintre entuziasmul pentru AI, dobânzile scăzute și fluxul masiv de capital în corporații mari a creat bula AI.
Partea din creșterea acțiunilor AI reprezintă o bulă și aceasta nu poate persista la nesfârșit.
Bula trebuie să se spargă singură sau să fie eliberată controlat prin măsuri guvernamentale sau ale băncii centrale.
Există trei scenarii: bun, rău și urât.
În timpul bulei dot-com, multe firme proaste au primit prea mulți bani, exemplul clasic a fost Pets.com. Dar bula a oferit finanțare și companiilor precum Google, ceea ce (probabil) a contribuit la transformarea internetului într-o tehnologie care sporește productivitatea.
Ceva similar s-ar putea întâmpla și cu AI, deoarece actuala avalanșă de investiții ar putea, pe termen lung, să creeze ceva bun: tehnologie care să aducă beneficii umanității și, în cele din urmă, să genereze un randament al investițiilor. Fără niveluri de flux de numerar ridicate, aceasta nu ar fi finanțată.
În acest scenariu optimist, se presupune că AI, chiar dacă ar putea elimina unele locuri de muncă pe termen scurt (așa cum se întâmplă cu majoritatea tehnologiilor), se va dovedi a fi bună pentru muncitori. De asemenea, nu este nevoie ca țările să inventeze sau să investească în noi tehnologii. Trebuie doar să le adapteze și să ofere aplicații pentru a le face utile.
Toate bulele se sparg în cele din urmă. În prezent, nu știm când se va întâmpla acest lucru și nici amploarea potențialelor daune. Speciallilștii spun că probabil va exista o corecție a pieței atunci când suficienți investitori își vor da seama că mai multe companii sunt supraevaluate. Această scădere a pieței bursiere va provoca cu siguranță o recesiune.
Specialiștii speră că va fi de scurtă durată, precum recesiunea din 2001 care a urmat exploziei bulei dot-com. Deși nicio recesiune nu este lipsită de durere, aceasta a fost relativ ușoară și a durat mai puțin de un an în SUA.
Cu toate acestea, explozia bulei IA ar putea fi mai dureroasă, deoarece mai multe gospodării participă (fie direct, fie indirect, prin intermediul fondurilor mutuale) la piața bursieră decât acum 20 de ani.
Chiar dacă sarcina băncilor centrale nu este de a controla prețurile activelor, acestea ar putea fi nevoite să ia în considerare creșterea ratelor dobânzilor pentru a dezumfla bula înainte ca aceasta să devină prea mare. Cu cât prăbușirea este mai bruscă, cu atât mai profundă și mai costisitoare va fi orice recesiune ulterioară.
Explozia bulei investițiilor în inteligența artificială ar fi neplăcută dacă ar avea mai multe caracteristici în comun cu bula imobiliară din anii 2000. Partea pozitivă este că acțiunile AI nu sunt locuințe. Atunci când explodează bulele imobiliare, impactul asupra economiei este mai mare și mai durabil decât în cazul altor active.
Bula imobiliară în sine nu a cauzat criza financiară din 2008. A cauzat și prăbușirea sistemului financiar global. Un alt motiv pentru a fi optimiști este că rolul băncilor comerciale în finanțarea AI este mult mai mic decât în domeniul imobiliar. O sumă vastă din banii fiecărei bănci este permanent legată de credite ipotecare.
Cu toate acestea, o avertizare importantă este că nu știm cum va reacționa sistemul financiar dacă aceste companii uriașe de AI nu își vor mai plăti datoriile. În mod alarmant, acesta pare a fi modul în care finanțează în prezent noile investiții. O analiză recentă a Bank of America a avertizat că marile companii de tehnologie se bazează în mare măsură pe datorii pentru a construi noi centre de date, multe dintre acestea fiind menite să acopere cererea care nu există încă.