Europa Centrală și de Est intră într-o etapă de transformare profundă, iar România se profilează drept unul dintre principalii beneficiari ai acestei schimbări.
Regiunea Europei Centrale și de Est devine noul centru de greutate al industriei europene de apărare, pe fondul creșterii accelerate a cheltuielilor militare și al schimbării strategiei de producție la nivel continental, arată un studiu realizat de KPMG. Această evoluție marchează o trecere de la achiziții punctuale la dezvoltarea unor capacități industriale integrate, axate pe producție continuă, mentenanță și refacerea stocurilor. În acest context, statele din regiune, inclusiv România, devin esențiale pentru lanțurile de aprovizionare europene.
Potrivit analizei KPMG, investițiile în industria de apărare se mută treptat din Europa de Vest către statele din Europa Centrală și de Est. Motivul este simplu: aceste țări pot livra rapid capacitate de producție, costuri competitive și integrare eficientă în lanțurile industriale existente.
Țări precum România, Polonia, Cehia, Slovacia și Ungaria beneficiază de o combinație rară: apartenență la Uniunea Europeană și NATO, experiență industrială și forță de muncă calificată.
„Europa Centrală și de Est nu mai este periferia apărării europene, ci spațiul în care securitatea, industria și competitivitatea se întâlnesc”, subliniază reprezentanții studiului.
Conflictul din Ucraina a avut un rol decisiv în această repoziționare. Regiunea nu mai este privită ca o zonă marginală, ci ca un coridor strategic pentru securitatea europeană și un nucleu operațional pentru NATO. Această schimbare vine cu implicații economice majore: investițiile în apărare cresc, iar nevoia de producție locală devine o prioritate.
În locul dependenței de furnizori externi, Europa încearcă să-și consolideze propria capacitate industrială.
Unul dintre pilonii acestei transformări este dezvoltarea infrastructurii dual-use, adică acele proiecte care servesc atât scopuri civile, cât și militare. Drumurile, căile ferate, porturile și aeroporturile devin veritabile noduri strategice.
În acest context, Marea Neagră capătă o importanță crucială. Propunerea de a crea un hub de securitate maritimă la Constanța consolidează rolul țării ca pilon regional.
În paralel, Dunărea devine o arteră logistică esențială. Modernizarea porturilor și a conexiunilor de transport poate transforma fluviul într-un coridor vital pentru comerț, reconstrucția Ucrainei și mobilitatea militară.
Un alt element central este extinderea producției dual-use, care combină aplicații civile și militare.
România are un avantaj important datorită bazei industriale dezvoltate în ultimele decenii, în domenii precum automotive, electronică și software. Această infrastructură industrială permite integrarea rapidă în proiecte regionale și dezvoltarea unor capacități de producție cu valoare strategică. În plus, poziția geografică oferă acces direct la rute logistice esențiale.
Studiul evidențiază și potențialul unei cooperări extinse între statele din regiune și Ucraina.
Modelul propus este unul de complementaritate: Ucraina oferă cerere și testare operațională, în timp ce statele UE asigură producția la scară, finanțarea și integrarea în piața unică. Această colaborare poate genera centre regionale de mentenanță, proiecte comune de producție și oportunități majore în reconstrucția post-conflict.
Un factor esențial pentru succesul acestei transformări este capitalul uman. Regiunea dispune de sisteme educaționale tehnice solide, dar se confruntă cu provocări precum migrația forței de muncă și competiția globală pentru specialiști.
Extinderea industriei de apărare ar putea inversa acest trend, atrăgând specialiști din diaspora și stimulând dezvoltarea unor programe educaționale avansate în domenii precum securitate cibernetică, inteligență artificială și inginerie.
Fondurile europene și programele dedicate mobilității militare și cercetării oferă un cadru favorabil pentru dezvoltare. Corelarea acestor resurse cu strategiile naționale poate transforma regiunea într-un pol major de investiții.