Remiterile personale primite de România au înregistrat o creștere semnificativă în perioada 2015–2024, dublându-se de la 3,3 miliarde euro la 6,8 miliarde euro. Evoluția reflectă dinamica migrației externe și consolidarea stocului de emigranți români care continuă să mențină legături financiare cu gospodăriile din țară. Analiza datelor indică o traiectorie clar structurată, marcată de trei etape distincte, cu ritmuri și determinanți diferiți.
Creșterea remiterilor (banii trimiși acasă de cei plecați în străinătate) s-a produs într-un context în care migrația netă negativă a României nu s-a corectat prin reducerea emigrării, ci prin alte fluxuri demografice, în condițiile în care peste 200.000 de persoane au părăsit anual țara, cu excepția anului pandemic 2020. Această persistență a emigrării a alimentat baza structurală a fluxurilor de remiteri, arată un studiu BNR.
Încetinirea ritmului de creștere a remiterilor din ultimii ani poate fi explicată printr-o combinație de factori externi și structurali. Recesiunea și inflația ridicată din economiile occidentale în perioada 2022–2024 au erodat puterea de cumpărare a emigranților și capacitatea acestora de economisire. În același timp, aprecierea euro față de unele monede locale a redus valoarea exprimată în euro a remiterilor trimise din state precum Regatul Unit.
Un alt element îl reprezintă posibila stabilizare a numărului de emigranți care mențin legături financiare active cu România. Pe măsură ce o parte a diasporei mai vechi se integrează definitiv în țările gazdă, frecvența și volumul transferurilor tind să scadă, chiar dacă stocul total de emigranți rămâne ridicat.
Analiza structurii remiterilor personale indică două tendințe majore. În primul rând, ponderea transferurilor lucrătorilor – sumele trimise de emigranții stabiliți în străinătate către gospodăriile din România – s-a consolidat semnificativ. Această componentă a crescut de la 65,5 la sută din total în 2015 la 72,3 la sută în 2024. Valoarea transferurilor a avansat cu 125 la sută în perioada analizată, sugerând o consolidare a diasporei și o stabilitate mai mare a fluxurilor financiare asociate.
În al doilea rând, remunerarea netă a salariaților – veniturile obținute de rezidenți români pentru munca prestată temporar în străinătate – a avut o evoluție mai volatilă. Această componentă a crescut cu doar 63,5 la sută în perioada 2015–2024 și a fost mai sensibilă la șocurile economice, în special în anii de criză. În contrast, transferurile au continuat să crească inclusiv în 2024, indicând o reziliență mai mare.
Pe partea opusă, remiterile personale trimise din România au avut o evoluție distinctă. Între 2015 și 2021, acestea au stagnat, fluctuând între 0,2 și 0,4 miliarde euro, fără un trend clar. După 2021, dinamica s-a schimbat abrupt, remiterile trimise crescând de aproape patru ori, până la 1,7 miliarde euro.
Această evoluție este corelată cu creșterea rapidă a numărului de muncitori din țări terțe care lucrează legal în România. Spre deosebire de diaspora românească, acești muncitori generează imediat fluxuri de remiteri către țările de origine, fără o perioadă de maturizare, ceea ce explică dinamica accelerată a ieșirilor de capital.
Analiza comparativă a remiterilor personale nete și a deficitului de cont curent evidențiază o deteriorare semnificativă a rolului acestora în echilibrarea externă. În 2015, remiterile nete reprezentau 277 la sută din deficitul de cont curent, acoperind integral necesarul de finanțare externă. În 2024, această proporție a scăzut la 17,5 la sută.
Practic, în timp ce remiterile nete au crescut cu 76 la sută, deficitul de cont curent s-a majorat mult mai rapid, pe fondul creșterii consumului bazat pe importuri.