Gabriel Resources a pierdut și ultima cale extraordinară de atac împotriva hotărârii arbitrale din martie 2024, prin care România fusese exonerată de plata despăgubirilor solicitate de companie. Comitetul ad-hoc al ICSID a respins integral cererea de anulare, iar decizia din 13 noiembrie 2026 închide definitiv disputa în cadrul mecanismului internațional de arbitraj. Miza financiară a dosarului era de aproximativ 31,5 miliarde de lei, echivalentul a circa 1,5% din PIB-ul estimat al României pentru acest an.
România a obținut o victorie juridică definitivă în disputa internațională privind proiectul minier de la Roșia Montană, după mai bine de un deceniu de proceduri și confruntări cu Gabriel Resources. Comitetul ad-hoc constituit în cadrul Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții (ICSID) a respins, la 13 noiembrie 2026, toate argumentele prin care compania canadiană și subsidiara sa din Jersey au încercat să anuleze hotărârea arbitrală pronunțată în martie 2024.
Decizia elimină ultima posibilitate extraordinară de contestare disponibilă în sistemul ICSID și menține integral soluția favorabilă statului român. În consecință, România nu va plăti despăgubirile de aproximativ 6,5 miliarde de dolari solicitate de Gabriel Resources, o pretenție financiară fără precedent ca valoare în litigiile internaționale în care a fost implicat statul român. Anunțul a fost făcut sâmbătă dimineață de Ministerul Finanțelor, care a precizat că noua hotărâre confirmă integral decizia din 8 martie 2024. Instituția consideră că rezultatul închide un litigiu început în 2015 și confirmă că autoritățile române au acționat în limitele obligațiilor asumate prin tratatele internaționale privind protecția investițiilor.
Suma solicitată de Gabriel Resources era echivalentă cu aproximativ 31,5 miliarde de lei, adică 1,5% din produsul intern brut estimat al României pentru 2026. O eventuală obligație de plată ar fi reprezentat o presiune financiară majoră asupra bugetului public, într-un moment în care resursele statului sunt necesare pentru finanțarea cheltuielilor curente și a investițiilor.
Miza dosarului a depășit astfel cu mult disputa dintre stat și investitor. Valoarea cererii a transformat arbitrajul Roșia Montană într-unul dintre cele mai importante litigii internaționale în care a fost implicată România, atât prin dimensiunea financiară, cât și prin implicațiile juridice și de politică publică.
Litigiul a pornit de la modul în care autoritățile române au gestionat proiectul minier aurifer de la Roșia Montană. Gabriel Resources și Gabriel Resources (Jersey) Ltd. au susținut că statul român nu și-ar fi respectat obligațiile asumate prin acordurile bilaterale de promovare și protejare a investițiilor încheiate cu Canada și Regatul Unit.
Acordul cu Canada a fost ratificat prin Legea nr. 356/2009, iar cel cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord prin Legea nr. 109/1995. În baza acestor instrumente juridice, companiile au reclamat presupuse încălcări ale protecției acordate investițiilor și au cerut despăgubiri pentru pierderile pe care susțineau că le-au suferit.
Pretențiile financiare au ajuns la aproximativ 6,5 miliarde de dolari, ceea ce a transformat dosarul Roșia Montană într-unul dintre cele mai importante litigii internaționale în care a fost implicată România. Valoarea cererii a atras atenția nu doar prin dimensiunea sa absolută, ci și prin raportarea la economia națională.
În martie 2024, tribunalul arbitral a respins integral solicitările companiilor. Decizia a stabilit că România nu a încălcat obligațiile asumate prin cele două tratate bilaterale invocate de reclamanți și, în consecință, nu datorează despăgubirile cerute.
Gabriel Resources nu a acceptat însă rezultatul și a apelat la procedura extraordinară de anulare prevăzută de Convenția ICSID. Prin această acțiune, companiile au încercat să obțină desființarea hotărârii arbitrale, invocând nereguli pe care le considerau suficient de grave pentru a justifica intervenția Comitetului ad-hoc.
Respingerea cererii în noiembrie 2026 înseamnă că soluția favorabilă României din 2024 rămâne în vigoare, fără ca statul să fie obligat să achite suma solicitată de investitor.
Cererea formulată de Gabriel Resources a vizat atât anularea integrală, cât și, în subsidiar, anularea parțială a hotărârii arbitrale. Companiile au susținut că tribunalul ar fi fost constituit necorespunzător și că ar fi existat abateri grave de la normele fundamentale de procedură. În plus, reclamanții au invocat presupusa depășire a competențelor de către tribunalul arbitral și lipsa unei motivări corespunzătoare a hotărârii. Aceste argumente au reprezentat baza demersului prin care investitorul a încercat să răstoarne rezultatul obținut de România în 2024.
Organismul însărcinat cu examinarea cererii a fost format din Dr. Eduardo Zuleta, în calitate de președinte, Prof. Lawrence Boo și Prof. Maxi Scherer. Cei trei membri au analizat motivele invocate de companii și au respins integral solicitarea de anulare.
Procedura s-a desfășurat în intervalul iulie 2024 – noiembrie 2026. În această perioadă, părțile au transmis memorii scrise și au participat la o audiere, în cadrul căreia au fost analizate argumentele privind legalitatea și validitatea hotărârii inițiale.
Este important de precizat că procedura de anulare nu reprezintă o cale obișnuită de apel prin care litigiul este judecat din nou pe fond. Ea este mecanismul extraordinar prevăzut de Convenția ICSID pentru verificarea unor vicii specifice ale hotărârii arbitrale, precum nereguli grave de procedură sau probleme privind competența tribunalului.
Potrivit Ministerului Finanțelor, articolul 53 din Convenția ICSID stabilește caracterul obligatoriu al hotărârii arbitrale și exclude o altă cale de atac în cadrul acestui mecanism după epuizarea procedurii de anulare. Prin urmare, respingerea cererii Gabriel Resources înseamnă închiderea definitivă a disputei în sistemul ICSID.
Pe lângă respingerea argumentelor companiei, Comitetul ad-hoc a stabilit că reclamanții trebuie să suporte cheltuielile aferente procedurii de anulare. Ministerul Finanțelor a anunțat că va continua demersurile pentru recuperarea integrală a cheltuielilor de judecată care revin statului român.
Dincolo de consecințele financiare, rezultatul arbitrajului are o semnificație importantă în dezbaterea privind protejarea mediului și a patrimoniului cultural de la Roșia Montană. Ministerul Finanțelor susține că hotărârile obținute de România confirmă faptul că autoritățile au putut lua decizii privind protecția mediului, conservarea patrimoniului și interesele comunităților locale fără să încalce obligațiile internaționale asumate față de investitorii străini.
Instituția a subliniat că peisajul minier de la Roșia Montană rămâne protejat, în contextul în care situl a fost înscris în anul 2021 pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Recunoașterea internațională a valorii culturale și istorice a zonei a adăugat o dimensiune importantă disputei. În acest context, dosarul arbitral a avut o miză care a depășit raporturile contractuale și financiare dintre stat și companiile implicate în proiectul minier.
Ministerul Finanțelor a transmis că rezultatul confirmă respectarea cadrului legal de către autoritățile române și capacitatea statului de a-și apăra interesele în fața instanțelor și tribunalelor internaționale atunci când consideră că pretențiile formulate împotriva sa nu sunt întemeiate.
Instituția a legat rezultatul și de predictibilitatea cadrului juridic din România. Mesajul transmis este că protecția investițiilor străine trebuie asigurată în conformitate cu tratatele și legislația aplicabilă, dar nu exclude dreptul autorităților de a lua măsuri pentru apărarea interesului public, a mediului și a patrimoniului. Această distincție este esențială în relația dintre state și investitori. Acordurile internaționale privind protecția investițiilor oferă garanții companiilor care investesc în alte jurisdicții, însă nu înseamnă că orice decizie administrativă sau de reglementare a statului poate fi automat transformată într-o obligație de despăgubire.
În cazul Roșia Montană, tribunalul arbitral a concluzionat în 2024 că România nu a încălcat obligațiile relevante, iar Comitetul ad-hoc a refuzat să anuleze această hotărâre.
Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a descris decizia definitivă drept rezultatul unui efort instituțional și juridic de durată, desfășurat pentru protejarea interesului public și a resurselor României. Oficialul a subliniat că miza dosarului a fost considerabilă, având în vedere despăgubirile de 6,5 miliarde de dolari solicitate de Gabriel Resources. Potrivit acestuia, rezultatul obținut confirmă poziția susținută de statul român în cadrul litigiului și reflectă o apărare juridică riguroasă, coordonată pe parcursul mai multor ani.
Nazare a arătat că Ministerul Finanțelor și-a asumat responsabilitatea gestionării dosarului, urmărind protejarea intereselor financiare ale statului, a mediului și a resurselor țării. Decizia din 13 noiembrie reprezintă, în acest sens, finalizarea unui proces instituțional început cu mai bine de un deceniu în urmă.
Declarația ministrului pune accentul pe durata și complexitatea apărării României, dar și pe importanța rezultatului pentru bugetul public. Într-un dosar în care pretențiile financiare au ajuns la o valoare atât de ridicată, menținerea hotărârii favorabile statului elimină un risc major.
Echipa juridică a României va urmări recuperarea cheltuielilor
Ministerul a transmis mulțumiri echipei de avocați coordonate de Dr. Veijo Heiskanen, partener al firmei LALIVE, și de profesoara universitară Crenguța Leaua. Instituția a menționat, de asemenea, contribuția Direcției Generale Juridice din cadrul ministerului și a celorlalte instituții publice implicate în apărarea României.
Pe lângă victoria pe fondul disputei și respingerea ultimei cereri de anulare, statul român are de recuperat și cheltuielile de judecată aferente procedurii. Comitetul ad-hoc a obligat companiile reclamante să suporte costurile acestei etape, iar Ministerul Finanțelor a anunțat că va urmări recuperarea integrală a sumelor cuvenite.
Închiderea definitivă a dosarului Roșia Montană în cadrul ICSID înlătură un risc financiar de proporții pentru România. Cei aproximativ 31,5 miliarde de lei solicitați de Gabriel Resources reprezentau o sumă suficient de mare pentru a avea o relevanță semnificativă în raport cu dimensiunea bugetului și a economiei naționale.
Victoria juridică nu înseamnă că România obține automat venituri de 6,5 miliarde de dolari, ci că este eliberată de obligația de a plăti despăgubirile cerute de companie. Beneficiul imediat constă în evitarea unei ieșiri potențiale de fonduri publice de o asemenea amploare, nu într-o încasare echivalentă la buget.