Trăsătura întunecată de personalitate care pare să asigure succesul financiar al executivilor din marile companii. Un studiu al psihologilor dă cărțile pe față

În lumea afacerilor de performanță, succesul financiar al directorilor din marile companii a fost adesea atribuit abilităților strategice și viziunii inovatoare. Însă, un studiu recent realizat de psihologi relevă că un anumit tip de personalitate, considerat negativ, poate juca un rol crucial în atingerea acestor rezultate remarcabile. Această trăsătură întunecată, deși aparent contraproductivă, pare să ofere liderilor un avantaj competitiv și o capacitate de a naviga cu succes în mediile corporatiste dure. 

Un studiu recent realizat de cercetătorii de la Universitatea din Florida dezvăluie că directorii executivi (CEO) care manifestă trăsături machiavelice câștigă semnificativ mai mult decât colegii lor.

Machiavellianismul – cheia ascensiunii financiare a liderilor de top

Machiavellianismul se caracterizează prin manipulare, dorința de a câștiga cu orice preț și concentrarea pe propriul câștig personal – trăsături care, conform studiului publicat în Journal of Applied Psychology, îi ajută pe CEO să obțină salarii și bonusuri mai mari.

Trump lansează un proiect cripto cu beneficii exclusive pentru investitori

14:47

UE extinde sancțiunile împotriva Rusiei pentru încă șase luni

13:46

Studiul, condus de profesorul Aaron Hill, expert în management la Universitatea din Florida, a analizat legătura dintre trăsăturile de personalitate ale directorilor executivi și nivelul remunerației acestora, folosind un eșantion longitudinal din companii listate în indicele S&P 500.

Spre deosebire de metodele tradiționale care se bazează pe autoevaluări, echipa de cercetare a apelat la psihologi clinicieni instruiți pentru a analiza înregistrări video publice ale unor lideri de top, identificând astfel trăsăturile asociate machiavelismului.

Profesorul Hill a declarat pentru Newsweek:

„Executivii cu un nivel ridicat de machiavelism reușesc să ‘câștige’ prin salarii mai mari, indiferent de performanțele companiei lor. Unii oferă creșteri salariale pentru a-și asigura propriul venit – concluziile noastre sugerează că acești CEO pot crește strategic remunerația altor executivi din conducere pentru a justifica măriri ale propriului salariu.”

Ce este machiavelismul?

Termenul de machiavelism provine de la Niccolò Machiavelli, diplomat, filosof și teoretician politic italian din secolul al XVI-lea, cunoscut pentru lucrarea sa „Prințul”. Acesta oferea sfaturi pragmatice, uneori controversate, conducătorilor despre cum să-și mențină puterea, pledând pentru realism în loc de idealism și susținând faimoasa idee că „este mai bine să fii temut decât iubit.”

Machiavelismul face parte din ceea ce psihologii numesc „Triada Întunecată” a trăsăturilor de personalitate, alături de narcisism și psihopatie.

Cum folosesc executivii machiavelismul pentru a-și maximiza câștigurile

Cercetătorii au descoperit că CEO-ii cu trăsături machiavelice sunt mult mai predispuși să structureze remunerația, atât pentru ei, cât și pentru echipele lor, în moduri care să maximizeze câștigul personal. Aceștia cresc adesea salariile membrilor echipei de conducere, o tactică strategică menită să ridice pragul de comparație pentru propriile salarii.

„Machiavelismul nu este neapărat bun sau rău pentru CEO sau companie,” a spus Hill. „Aici arătăm un potențial dezavantaj pentru companie – CEO-ii cu nivel ridicat de machiavelism pot câștiga sistematic salarii mai mari – dar există și avantaje potențiale, cum ar fi faptul că acești CEO pot folosi aceleași trăsături care le aduc salarii mai mari și în moduri care să aducă beneficii companiei.”

Corelația clară între machiavelism și succesul financiar

Modelul este evident: cu cât un CEO este mai machiavelic, cu atât este mai eficient în creșterea remunerației totale, inclusiv a termenilor de concediere și bonusurilor. De asemenea, membrii echipei de conducere tind să câștige mai mult atunci când lucrează sub comanda unor astfel de lideri.

Profesorul Hill subliniază că aceste descoperiri evidențiază un punct nevralgic important în guvernanța corporativă: rolul personalității în deciziile privind salariile executivilor.

El concluzionează: „Ar trebui să încercăm să înțelegem punctele forte și slabe ale oamenilor și să creăm situații care să prevină efectele negative ale acestor trăsături, dar și să accentueze aspectele pozitive.”