Munții Dolomiți, perla Alpilor italieni și destinație de vis pentru milioane de turiști, se sufocă pe zi ce trece. Cozi interminabile, gunoaie și un flux de vizitatori mai intens decât traficul din Milano la orele de vârf au transformat paradisul natural într-un coșmar pentru localnici. În momentul de față, regiunile afectate discută serios retragerea din patrimoniul UNESCO.
Ceea ce altădată era un colț de liniște și natură neatinsă a devenit, în plin sezon, o zonă asediată de vizitatori. Telecabinele care urcă spre vârfurile Dolomiților formează cozi de kilometri, iar potecile montane au devenit aglomerate ca un bulevard urban. Munții se văd nevoiți să primească zilnic mii de turiști dornici să surprindă peisajul perfect pentru rețelele de socializare.
Această invazie depășește fenomenul clasic întâlnit în orașe precum Veneția. Aici nu e vorba doar de străduțe înguste sau piețe istorice, ci de ecosisteme fragile, greu de refăcut odată afectate. Rezultatul acestor probleme vine cu mormane de gunoaie aruncate la întâmplare, vegetație distrusă și un echilibru socio-natural pus în pericol.
Președintele Comitetului pentru Protecția Pasurilor Dolomitice, Osvaldo Finazzer, a tras un semnal de alarmă într-un mod radical și a propus renunțarea la recunoașterea UNESCO, primită în 2009. În viziunea lui, titlul a adus mai multă notorietate decât comunitatea poate gestiona și a deschis larg porțile unei avalanșe turistice de neoprit.
În declarația sa, Finazzer nu menajează cuvintele: „Poate că a venit momentul să renunțăm la recunoașterea UNESCO a Munților Dolomiți, care a provocat pagube incredibile munților noștri. Trebuie să revenim la munca grea de a produce și oferi servicii de calitate, așa cum eram obișnuiți, nu doar să vindem cărți poștale.”
Un exemplu elocvent este Lacul Braies, devenit simbol al turismului de masă după ce a apărut în serialul italian „Un passo dal cielo”. Popularitatea explozivă de pe rețelele de socializare a creat un cerc vicios: cu cât locul devine mai celebru, cu atât mai mulți turiști vin, ceea ce, paradoxal, duce în final la restricționarea accesului din cauza aglomerației.
Acest fenomen nu este unic. Zone precum Coasta Amalfi sau Cinque Terre se confruntă cu aceeași problemă – o faimă internațională care atrage fluxuri uriașe de vizitatori, dar care sufocă viața locală și erodează autenticitatea locurilor. „Trebuie să alegem între a vinde imaginea de carte poștală a Dolomiților și a construi o economie turistică de calitate”, spune Finazzer, subliniind că cele două nu pot coexista.
Nemulțumirea localnicilor nu se rezumă la declarații. Recent, proprietarii terenului de pe traseul spre Muntele Seceda din Val Gardena au instalat un turnichet cu taxă, obligând miile de turiști să plătească pentru acces. Deși măsura a fost destul de controversată, a atras atenția asupra dezechilibrului dintre numărul uriaș de vizitatori și capacitatea reală de suport a zonei.
Clubul Alpin Italian a reiterat că turismul montan trebuie să rămână accesibil tuturor, dar a recunoscut și el existența unei probleme serioase: turismul de masă necontrolat poate distruge iremediabil zonele montane. În lipsa unor măsuri ferme, Dolomiții riscă să își piardă nu doar frumusețea, ci și identitatea.
Pe termen lung, autoritățile și comunitățile locale trebuie să găsească un echilibru între atragerea vizitatorilor și protejarea patrimoniului natural. Soluțiile posibile variază de la limitarea zilnică a accesului, introducerea unor taxe pentru intrare, până la campanii educaționale care să încurajeze un turism responsabil și sustenabil.