UE împrumută modelul industrial al Chinei și riscă să alunge investitorii

Uniunea Europeană se află în pragul unei schimbări majore de strategie industrială, inspirată direct din modelul aplicat de China în ultimele decenii. Comisia Europeană ia în calcul introducerea unor reguli care ar obliga companiile străine să intre în parteneriate cu firme europene pentru a avea acces la piața comunitară, o abordare care riscă să tensioneze relațiile comerciale și să creeze un val de incertitudine pentru investitori.

Măsura este inclusă în proiectul Legii Acceleratorului Industrial, un plan coordonat de comisarul european pentru industrie, Stéphane Séjourné, care urmărește revitalizarea capacității industriale a Europei și reducerea dependențelor externe. Potrivit documentelor apărute în spațiul public, strategia presupune impunerea unor condiții similare cu cele aplicate de Beijing în perioada de expansiune industrială, când producătorii străini au fost obligați să transfere tehnologie și know-how către parteneri locali, arată Politico.

Asocieri obligatorii și limitarea capitalului străin în sectoarele strategice

Proiectul prevede ca investițiile străine de peste 100 de milioane de euro în sectoare considerate strategice să fie supuse unui control obligatoriu. În plus, investitorii din afara Uniunii nu ar putea deține mai mult de 49% din capitalul companiilor europene care activează în aceste domenii, fiind încurajate sau chiar impuse asocierile în participațiune cu firme locale.

UE redeschide disputa privind taxarea profiturilor companiilor din energie. Șase state europene cer o soluție la nivelul Uniunii

11:48

Activele mai multor companii occidentale, transferate unei firme rusești

10:02

Printre sectoarele vizate se numără industriile mari consumatoare de energie, tehnologiile cu emisii net zero, precum bateriile și panourile solare, dar și sectorul auto. În aceste arii, companiile străine ar urma să fie obligate să împărtășească know-how-ul, să păstreze drepturile de proprietate intelectuală în interiorul Uniunii și să aloce minimum 1% din veniturile obținute din parteneriate pentru cercetare și dezvoltare în UE.

De asemenea, proiectul prevede ca cel puțin 50% din produsele manufacturate să fie aprovizionate din interiorul blocului comunitar, o condiție menită să stimuleze producția locală și să consolideze lanțurile europene de aprovizionare.

Obiectiv ambițios: creșterea ponderii industriei în economia UE

Prin acest pachet de măsuri, Comisia Europeană își propune ca producția industrială să ajungă la cel puțin 20% din valoarea adăugată brută a Uniunii până în 2030, față de aproximativ 14,3% în 2020. Strategia marchează o ruptură semnificativă față de politica tradițională a pieței deschise, promovată de Bruxelles timp de decenii, și față de criticile constante aduse Chinei privind transferurile forțate de tehnologie.

Mai mulți experți avertizează însă că această schimbare riscă să afecteze credibilitatea Uniunii pe plan internațional. Niclas Poitiers, cercetător la think tank-ul Bruegel, a atras atenția că impunerea unor limite de tipul plafonului de 49% pentru investițiile străine contravine pozițiilor asumate anterior de Europa și ar putea genera dispute juridice și comerciale.

Tensiuni interne și riscuri juridice la nivel european

Pe lângă criticile venite din mediul de afaceri și din zona de analiză economică, proiectul generează și tensiuni în interiorul instituțiilor europene. Există o dispută între direcțiile responsabile de industrie și cele care gestionează politicile comerciale și mecanismele de verificare a investițiilor străine directe.

Statele membre și-au exprimat deja rezervele față de extinderea competențelor Comisiei în acest domeniu, considerat în mod tradițional o atribuție națională. Suedia s-a pronunțat public împotriva noilor reguli, argumentând că instrumentele actuale sunt suficiente pentru protejarea sectoarelor strategice.

Proiectul a fost amânat pentru publicare până la finalul lunii februarie, semn că unele prevederi ar putea suferi modificări sub presiunea dezbaterilor interne și a reacțiilor din piață.

Modelul chinez, între succes economic și vulnerabilități strategice

China a utilizat cu succes, începând cu anii ’80, politica asocierilor obligatorii pentru a accelera transferul de tehnologie și pentru a-și construi propriile lanțuri industriale. Companii europene importante, inclusiv mari producători auto, au acceptat aceste condiții pentru a avea acces la o piață uriașă, iar rezultatul a fost consolidarea rapidă a industriei chineze.

În timp, însă, această strategie a generat dependențe economice și vulnerabilități pentru Europa, mai ales în ceea ce privește accesul la materii prime și componente esențiale. Analiștii avertizează că replicarea acestui model în UE nu garantează aceleași rezultate, în special într-un context de creștere economică mai lentă și de competiție globală intensă.

Specialiștii în investiții și concurență atrag atenția că atractivitatea pieței europene ar putea fi afectată de creșterea birocrației și de noile condiții restrictive. În lipsa unor bariere comerciale suplimentare sau a unor stimulente clare, companiile din afara UE ar putea prefera să-și direcționeze investițiile către piețe mai flexibile.

Deși anumite sectoare, precum industria auto, pot rămâne atractive datorită dimensiunii și stabilității pieței europene, există semne de întrebare privind disponibilitatea investitorilor de a accepta transferuri de know-how și limitări de control în actualul context geopolitic.