Lui Zuckerberg i-ar plăcea să ne convingă că o conversație cu un bot, fie ea și foarte complexă, e exact ca și cum ai avea un prieten apropiat. “Evident, e o prostie”, comentează editorialiștii The Guardian. Dacă cedăm acestei iluzii, spun ei, nu facem nimic altceva decât să-i adăugăm lui Zukerberg câteva miliarde în conturi. Relația cu un „prieten AI” nu este o relație deloc, iar când vorbim cu un chatbot, suntem, de fapt, singuri în cameră.
Ca mai toți copiii teribili ai marilor companii tech internaționale, Mark Zuckerberg se află în plin turneu de promovare a produselor companiei sale, încercând să explice potențialul inteligenței artificiale, mai ales în domeniul sensibil al relațiilor interumane. Zuck vorbește frumos despre prietenie, dar discursul lui e doar o strategie de business. O face, însă, inspirațioal. La conferințele tech, în podcasturi, Zuck a repetat peste tot aceeași metaforă, anume că a privit în viitor și că acolo epidemia globală de singurătate era eradicată, pentru că oamenii își găsiseră prieteni buni în „acele sisteme care îi cunosc cel mai bine și care, într-un fel, îi și înțeleg cel mai bine, și anume algoritmii lor de feed”. Pe scurt, comentează The Guardian, în viitor vom fi prieteni cu AI și nicidecum cu alți oameni. Faptul că Zukerberg nu-și nuanțează discursul – punând niște ghilimele în cazul unor cuvinte, cum ar fi „îi cunosc” și „îi înțeleg” – este relevant. E o finețe care, până la urmă, ar putea să-i scape complet lui Zuck.
Această direcție de marketing promovată insistent de liderul tech de 41 de ani n-ar fi chiar atât de șocantă dacă nu ar exista deja, destul de frecvent, oameni care spun online povești despre relațiile lor cu terapeuți AI sau cu diverși chatboți. Apare un nou mod de a înțelege lucrurile, pentru că acești oameni insistă că, dacă pare real pentru ei, atunci totul este real. Chatbotul, vor argumenta ei, „îi ascultă activ”. Serios?
Într-un podcast cu Dwarkesh Patel, luna trecută, Zuckerberg descria un viitor apropiat în care „vei derula prin feed și vei vedea un conținut care poate arată ca un Reel la început, dar cu care acum poți vorbi, poți interacționa și el îți va răspunde”. Americanul mediu, a spus el, are mai puțin de trei prieteni, dar are nevoie de mai mulți. Voilà, avem o soluție la îndemână.
Problema, desigur, nu constă neapărat în faptul că o conversație cu un bot ar putea oferi iluzia intimității, ci că, în universul lui Zuckerberg, această iluzie e prezentată ca fiind echivalentă cu intimitatea reală. Liderul Meta, comentează The Guardian, prezintă această interacțiune ca pe o o versiune echivalentă contactului uman autentic. “Un bot chiar ar putea satisface nevoile de apropiere ale unei persoane care nici nu înțelege, nici nu apreciază interacțiunea umană. Cu alte cuvinte, ar putea satisface nevoile unei persoane care este, de fapt, la fel de lipsită ca și acest AI de singura condiție necesară pentru definirea reală a intimității – conștiința. Este ca o păpușă gonflabilă din anii ’70”, comentează editorialiștii The Guardian.
Ceea ce pare că vrea Zuck este pur și simplu să relaxăm puțin înțelegerea, dând noi valențe sensurilor cunoscute ale unor cuvinte precum „uman”, „înțelegere”, „cunoaștere” și „relație”. Asta pentru a putea justifica produsul AI pe care el, desigur, îl vinde. Până la urmă, nici nu este o tactică prea nouă. Aceasta este doar o simplă extensie a argumentării cu care a început încă din 2006, când ne-a convins să folosim Facebook: și anume că interacțiunea online este la fel de bună, dacă nu cumva chiar mai bună decât cea reală.
Este evident că acest argument e fals, dar oricine încearcă să-l analizeze serios ajunge în situația bizară de a trebui să definească unele concepte de bază, precum ce înseamnă „persoană”. Ca să ducem logica lui Zuckerberg până la capăt: o carte te poate face să te simți mai puțin singur, iar acel sentiment poate fi real. Asta nu înseamnă, totuși, că relația ta cu autorul este autentică, intimă sau reciprocă în vreun fel comparabil cu o relație cu un prieten.
Trebuie oare să mai trecem în revistă diferențele? Având în vedere cât de ușor respinge Zuckerberg niște standarde de bază, probabil că da. Prietenii umani sunt conștienți și răspund într-un mod imprevizibil, care te dezvoltă în relație cu ei. Mai concret vorbind, prietenii pot să ne facă cunoștință cu alți oameni, cu cineva cu care ne-am putea căsători, care ne-ar putea angaja, sau care s-ar putea adăuga cercului nostru de oameni dragi. Prietenii sunt cei care ne hrănesc emoțional și ne fac să râdem.
Desigur, AI-ul nu-ți propune să mergi cu cortul în tabără sau să organizezi petrecerea burlăcițelor. O problemă și mai gravă decât falsitatea acestei „intimități” este riscul real ca persoane deja izolate, mai ales bărbați tineri – spune The Guardian, să primească această formă de „afecțiune” ca pe o soluție la problemele lor și să fie, astfel, descurajați să caute conexiuni reale cu alți oameni.
Poate că asta e realitatea acum. Oricine caută o conexiune profundă, autentică, genul ala de relație care să atingă sufletul, ar face mai bine să găsească o persoană care să-l poată privi exact așa de interesat precum s-ar uita un chatbot la datele tale personale.