AI nu va destabiliza monopolul Google în căutare

Ideea că inteligența artificială ar urma să aibă un impact în căutare a reaprins unele speranțe că monopolul Google ar putea ceda. Două cărți recent publicate arată, însă, că marile concentrări de putere rareori se corectează singure. Google este, deocamdată, fără concurență reală și tocmai de aceea încearcă să-și maximizeze profitul, chiar și lăsând platforma să se degradeze. Până la urmă, scrie sursa citată, mai multe căutări înseamnă mai multe venituri din publictate. Fără competitori, companiile nu mai inovează și încep să stoarcă utilizatorii, care se văd în situația de a plăti, pentru că nu au alternative. Amazon, Apple sau Unity se află cam în aceeași situație și împreună construiesc un sistem “tehnofeudal”, unde proprietarii iau cea mai mare parte din valoare. În absența unei concurențe reale, spun autorii publicațiilor citate, nu trebuie să se aștepte nimeni ca aceste companii să ia singure măsuri. Iar inteligența artificială nu pare chiar o concurență serioasă, chiar dacă unii tineri o preferă. Ba chiar mai mult, aceste companii își asigură viitorul mnopolist investind și în inteligența artificială. 

Mai este sau nu Google invincibil?

Într-un episod recent al podcastului Acquired, investitorii Ben Gilbert și David Rosenthal au spus că lansarea dezastruoasă a chatbotului Bard, în februarie 2023, a fost, dintr-o anumită perspectivă, o binecuvântare pentru Google. La lansare, Bard a dat un răspuns greșit într-o demonstrație oficială. Acțiunile Alphabet au scăzut cu 8% într-o singură zi. Google a părut lent, nepregătit și speriat de competiția OpenAI. S-a creat o falsă percepție că Google este vulnerabil. Google este deja amenințat de AI, au gândit unii. Google nu mai este invincibil. În 2024–2025: Google a redenumit și integrat Bard în Gemini, noua lor suită AI.

În 2024, însă, Google se afla într-un proces antitrust. Un judecător federal stabilea că Google a monopolizat ilegal domeniu căutărilor online, dar, doi ani mai târziu, a concluzionat că nu mai este o problemă, pentru că spectrul inteligenței artificiale va aduce noi competitori pe această piață și monopolul s-ar putea disipa în mod natural. Judecătorul a decis că Google nu trebuie să schimbe mare lucru, în parte pentru că amenințarea AI ar urma să devină instrumentul care va rezolva problema. “Dacă rezultatul este că Google evită o lovitură masivă în instanță, atunci a meritat”, a spus Rosenthal.

Verdictul judecătorilor mizează pe AI, ca soluție naturală

În decizia din august 2024, judecătorul Amit Mehta a reținut că Google a dominat piața datorită motorului său superior, dar și pentru că plătește miliarde anual unor rivali precum Apple și Samsung, pentru a păstra status quo-ul. Un an mai târziu, Mehta a emis o altă hotărâre, de 230 de pagini, privind modul în care ar putea fi remediată situația. A stabilit că Google nu va fi obligată să facă aproape nimic diferit. Compania nu va fi forțată să renunțe la browserul Chrome sau să oprească plățile care îi garantează poziția. “Apariția GenAI a schimbat cursul acestui caz”, a scris Mehta în motivare.

La procesul inițial, nimeni nu spunea că AI va răsturna industria căutării. Audierea din 2025 a fost plină de martori care au afirmat exact asta. Nu exista, însă, consens cu privire la cine, mai exact, ar urma să producă răsturnarea de situație. Satya Nadella s-a arătat îngrijorat că Google și-ar putea extinde dominația din căutare și în AI, motiv pentru care Microsoft a investit peste 13 miliarde în OpenAI. Departamentul de Justiție a argumentat că teama de a pierde monopolul a făcut Google să minimalizeze propriile progrese în AI.

Prabhakar Raghavan, care conducea zona de căutare, spunea că tinerii nu se mai bazează pe “Bunicul Google”. Judecătorul Mehta pare să fi acceptat această idee și, în parte, esti și adevărat: unii utilizatori preferă chatboturi în locul motoarelor tradiționale. De asemenea, companii AI precum Perplexity și OpenAI lansează browsere proprii. Totuși, asta nu este suficient pentru a încheia monopolul Google, după cum explică două cărți citate. Prin refuzul său de a impune măsuri dure, Mehta se alătură “visului persistent al economiei auto-corective”, spune profesorul Tim Wu.

De ce marile monopoluri nu se lasă învinse

Monopolurile se tem mereu că vor fi înlocuite de tehnologii noi, pentru că acestea deschid rute proaspete de competiție, notează Wu în The Age of Extraction. AT&T a privit cu suspiciune tehnologiile pe care nu le controla și a permis conectarea unor produse – cum ar fi modemurile – doar când a fost obligată. Această reticență nu face, însă, marile monopoluri mai ușor de dislocat, chiar dacă apar tehnologii promițătoare. “Teoria auto-corecției ignoră acțiunile previzibile ale celor cu putere economică”, scrie Wu, citat de Bloomberg.

Așa cum vom redescoperi cu Google, spune Wu, “marile monopoluri nu sunt pasive”. Lipsa competiției generează o stare de a te complace. Dinamica se repetă pe internet, argumentează Cory Doctorow în Enshittification. Companiile vor încerca mereu să extragă cât mai mult profit cu efort minim, chiar degradând produsele, dacă este cazul. Și vor face asta până în momentul n care sunt disciplinate prin concurență sau prin reglementare. Enshittification nu este “un cuvânt obraznic pentru capitalism”, susține el, ci o teorie a puterii monopoliste necontrolate.

„Enshittification” este un termen inventat de Cory Doctorow pentru a descrie procesul prin care o platformă digitală se degradează treptat, pe măsură ce își maximizează profiturile și își exploatează utilizatorii, într-un mediu lipsit de competiție. La început, platforma este foarte bună pentru utilizatori — ieftină, utilă și prietenoasă. Apoi, devine tot mai bună pentru afacerile partenere, dar puțin mai dificilă pentru utilizatori. La final, devine foarte bună doar pentru compania care o deține, în timp ce experiența utilizatorilor și partenerilor se strică în mod relevant.

Cazul Google: când calitatea devine o alegere strategică

Fără competitori, companiile nu mai inovează și încep să stoarcă utilizatorii, care plătesc, pentru că nu au alternative. Google ilustrează această logică. “Calitatea slabă a căutării Google este o alegere”, scrie el. “Căutarea e proastă pentru că Google vrea asta, pentru că mai multe interogări înseamnă mai multe reclame”.

Google respinge, însă, această teorie, afirmând că lansează doar modificări testate și validate pentru îmbunătățirea experienței. Un purtător de cuvânt a spus că oamenii aleg Google deoarece oferă rezultate utile și de încredere pentru orice întrebare. Compania susține că lansează anual mii de îmbunătățiri, menite să facă produsul mai eficient. Dar Doctorow vede în aceste afirmații logica clasică a monopolului care nu simte presiune.

Exemplele abundă în ambele cărți: vânzătorii Amazon, de pildă, dau până la 50% din venituri pe serviciile platformei. Dezvoltatori plătesc comisioane de 30% magazinelor de aplicații Apple și Google. Companii mai noi, precum Unity, încearcă să le impună taxe dezvoltatorilor care folosesc motorul lor de jocuri. În viziunea lui Varoufakis, aceste platforme construiesc un sistem “tehnofeudal”, unde proprietarii iau cea mai mare parte din valoare.

Un monopol funcționează ca o taxă pe economie

Tema comună este clară: monopolurile sunt bune pentru investitori, dar rele pentru restul economiei. Politicienii și reglementatorii anti-monopol au câștigat notorietate pe ambele maluri ale Atlanticului, iar marile companii tech se confruntă cu acuzații antitrust. Totuși, cele mai mari grupuri rămân într-o poziție privilegiată. “Cei 7 Magnifici” – Alphabet, Amazon, Apple, Meta, Microsoft, Nvidia și Tesla – reprezintă o treime din valoarea S&P 500.

Decizia lui Mehta arată un risc nou: ca factorii de decizie să trateze AI ca un deus ex machina, adică o mașinărie miraculoasă care apare la final și răstoarnă tot ce se întâmplase până atunci. În acest caz, se presupune că AI ar fi capabil să răstoarne giganții, astfel încât reglementatorii să nu fie nevoiți să o facă. În hotărârea sa, Mehta a remarcat “valoarea uimitoare” a investițiilor în AI și a spus că interzicerea plăților Google pentru instalarea aplicației Gemini ar dezavantaja compania. El a mai adăugat că firmele AI sunt într-o poziție financiară și tehnologică mai bună decât orice competitor tradițional din ultimele decenii. Acest lucru ar fi un motiv suficient de bun ca să lase piața “să facă treaba”.

De ce AI nu rupe logica monopolurilor

Wu avertizează că piețele nu se auto-reglează automat atunci când puterea și banii sunt concentrați. Deși cursa AI a adus noi jucători – OpenAI, Anthropic, Perplexity – niciunul nu este cu adevărat independent. OpenAI depinde masiv de Microsoft. Amazon și Google au investit în Anthropic, iar Perplexity este finanțată de Jeff Bezos și Nvidia.

Chiar și xAI, promovată ca nou star, este finanțată de Elon Musk. Toți acești susținători – cu excepția lui Musk – sunt investigați pentru dominație ilegală în diverse sectoare. “Firmele tech văd AI așa cum cel care deținea telegraful vedea telefonul: un risc care trebuie controlat”, scrie Wu. “Marile platforme preferă ca AI să rămână un complement, nu o amenințare”.

Google, întărit de verdictul de anul trecut, nu va fi pasiv, mai ales dacă are libertatea de a folosi banii din monopoluri pentru a finanța AI. Un exemplu revelator vine de la Eddy Cue, negociatorul Apple pentru acordul cu Google. El a spus că Apple caută să integreze AI în dispozitive folosind ce au construit alții, nu dezvoltând propriile modele. Apple vrea să vândă iPhone-uri și să taxeze accesul la utilizatori, nu să răstoarne dinamica pieței.

De ce Google pornește cu avantaj structural

Gazdele podcastului Acquired au subliniat că tocmai complementaritatea îi oferă companiei Google un avantaj decisiv. Doar Google are acces la informații actualizate din căutare și YouTube. Compania are resurse masive de calcul, o bază uriașă de date despre utilizatori și lichidități abundente. “Niciuna dintre companiile AI nu generează profit net”, spune Gilbert.

Faptul că au strâns mult capital nu înseamnă că finanțarea va continua la nesfârșit. Dacă “robinetele” se închid, Google nu mai are competiție autosustenabilă nici în căutare, nici în AI. Iar acest lucru e îngrijorător, spune Wu, pentru că nu știm încă ce va deveni AI. Versiunea optimistă este una în care AI ajută oamenii să muncească mai eficient și să aibă mai mult timp liber.

Dacă vom ajunge sau nu la acea versiune, asta depinde de cine construiește aceste tehnologii și dacă acești actori sunt disciplinași de competiție sau doar motivați să apere status quo-ul.