Cel mai mare producător din industria chimică românească, Chimcomplex, va aplica din aprilie 2026 un plan de „supraviețuire și conservare” care presupune închiderea unor capacități energo-intensive, concedieri masive și blocarea unor investiții majore, potrivit unui anunț transmis de Asociația Națională a Exportatorilor și Importatorilor din România (ANEIR).
Conform comunicatului, compania va opri mai multe secții de producție și va disponibiliza cel puțin 1.200 de salariați, atât din cadrul grupului, cât și din rândul partenerilor. Impactul total estimat este de aproximativ 1.200 de angajați pe verticală și 5.500 pe orizontală, în lanțul economic conex. La combinatul de la Borzești va fi oprită una dintre cele șapte unități de producție, iar la Râmnicu Vâlcea două dintre cele 11 fabrici își vor suspenda activitatea.
Pe lângă reducerea capacităților de producție, Chimcomplex va sista activitatea la două dintre cele cinci proiecte de investiții planificate. Decizia ar urma să genereze pierderea unor finanțări nerambursabile în valoare de 150 de milioane de euro pentru România.
În paralel, compania își propune să își extindă Divizia de trade, orientându-se spre importuri suplimentare de produse chimice estimate la 1,2 miliarde de euro anual, provenite din state cu politici energetice mai favorabile. Potrivit ANEIR, această schimbare ar putea majora cu încă 15% deficitul de cont curent al României pe segmentul produselor chimice.
Reprezentanții ANEIR susțin că măsurile anunțate vin pe fondul lipsei de reacție a autorităților la semnalele repetate transmise de companie către factorii decidenți.
Organizația amintește că, în noiembrie 2025, Fondul Monetar Internațional a subliniat, în raportul privind România, necesitatea unor reforme structurale care să sprijine industria și să îmbunătățească eficiența acesteia, precum și adoptarea unor politici capabile să atragă investiții.
Potrivit ANEIR, ordonanța de urgență privind relansarea economică nu răspunde problemelor esențiale ale industriei chimice, în special nivelului ridicat al costurilor cu energia — despre care se afirmă că în România pot fi cu până la 300% mai mari decât în alte state — și nevoii de ajutoare de stat consistente pentru sectoarele cu deficit comercial.