Casele de marcat fizice vs. cele virtuale: între promisiunea „digitalizării” și riscul unui haos total

Un proiect de lege depus recent în Parlament readuce în prim-plan una dintre cele mai sensibile teme pentru mediul de afaceri: modul în care firmele își fiscalizează vânzările. Propunerea vizează introducerea așa-numitelor „case de marcat virtuale”, soluții exclusiv software, care ar urma să înlocuiască aparatele fiscale fizice utilizate în prezent. Inițiatorii vorbesc despre modernizare, flexibilitate și costuri reduse, însă industria de profil avertizează că schimbarea riscă să transforme fiscalitatea într-un experiment cu efecte greu de controlat.

Dezbaterea nu este una pur tehnică, ci atinge direct relația dintre firme și stat, siguranța colectării taxelor și predictibilitatea cadrului fiscal. În timp ce susținătorii proiectului mizează pe digitalizare accelerată, producătorii și distribuitorii de aparate fiscale spun că digitalizarea este deja implementată și funcțională, iar riscurile unei tranziții bruște sunt subestimate.

Opoziția industriei de case de marcat fizice

Asociația Distribuitorilor de Aparate de Marcat Electronice Fiscale (ADAMEF), care reprezintă peste 80% din piața de profil din România, respinge ideea că actualul sistem ar fi depășit sau ineficient. Potrivit reprezentanților industriei, fiscalitatea românească a trecut deja printr-un amplu proces de digitalizare în ultimii ani, iar aparatele de marcat sunt conectate în timp real la ANAF.

Ce „job”-uri au căutat românii în 2025? Pentru care crește interesul?

16:41

Construcțiile au accelerat în 2025: lucrările au crescut cu peste 10% în primele zece luni ale anului

15:39

Mesajul transmis de ADAMEF este unul ferm: digitalizarea trebuie să însemne consolidarea unui sistem care funcționează, nu renunțarea la elementele de securitate și control instituțional. Industria susține că aparatele fiscale fizice nu sunt simple imprimante de bonuri, ci dispozitive certificate, auditate și criptate, concepute special pentru a proteja datele fiscale și pentru a preveni manipularea acestora.

În acest context, introducerea unor soluții exclusiv software, fără o infrastructură hardware certificată, ar putea crea breșe serioase în colectarea taxelor și ar transfera riscuri majore către firme.

Ce avantaje promit inițiatorii proiectului de lege

În expunerea de motive, inițiatorii proiectului susțin că „casele de marcat virtuale” ar reprezenta un pas firesc spre modernizarea administrației fiscale. Soluția propusă ar elimina dependența de echipamente hardware și ar permite firmelor să utilizeze aplicații software pentru fiscalizare, integrate direct în sistemele de vânzare și gestiune.

Pentru antreprenori, promisiunea este una atractivă: costuri inițiale mai mici, flexibilitate sporită pentru comerțul mobil sau online și o adaptare mai rapidă la noile tehnologii. Susținătorii proiectului vorbesc despre reducerea birocrației, simplificarea procedurilor și creșterea conformării voluntare.

În teorie, sistemul ar putea facilita activitatea firmelor mici și a celor care operează în medii digitale, însă criticii spun că avantajele sunt prezentate fără a lua în calcul realitățile tehnice și juridice ale fiscalității.

Posibile avantaje aparente

ADAMEF atrage atenția că multe dintre beneficiile invocate de inițiatori sunt deja disponibile în cadrul actualului sistem. Din 2018, bonul fiscal este generat și transmis electronic către ANAF, iar datele sunt stocate digital, în conformitate cu standardele europene.

Pe piață există deja aparate fiscale moderne care nu mai tipăresc bonul pe hârtie, ci îl transmit clientului în format digital, prin SMS sau e-mail. În paralel, soluțiile actuale permit firmelor să aibă acces în timp real la datele de vânzare, fără a compromite securitatea fiscală.

Din această perspectivă, industria susține că problema nu este lipsa digitalizării, ci riscul ca o funcție esențială a statului, colectarea taxelor, să fie mutată într-o zonă insuficient reglementată și greu de controlat.

Costuri ascunse și riscuri pentru firme și stat

Unul dintre principalele avertismente ale industriei vizează costurile reale ale unei soluții exclusiv software. Deși la prima vedere pare mai ieftină, o „casă de marcat virtuală” presupune actualizări frecvente, mentenanță constantă și expunere la vulnerabilități de securitate cibernetică.

În lipsa unui dispozitiv hardware certificat, există riscul pierderii sau manipulării datelor fiscale, al apariției unor versiuni neautorizate de aplicații și al imposibilității de a asigura trasabilitatea completă a tranzacțiilor. În plus, multe aplicații comerciale nu sunt concepute pentru a îndeplini rol fiscal și nu sunt auditate de autorități.

Experiența altor state este invocată ca argument suplimentar. În Republica Cehă, un sistem similar, bazat predominant pe software, a fost abandonat în 2023, după ce costurile de operare și mentenanță au depășit beneficiile fiscale, iar eficiența colectării nu a crescut conform așteptărilor.

Digitalizare versus experiment fiscal

Industria caselor de marcat fizice nu contestă necesitatea modernizării, ci avertizează că schimbările trebuie să fie predictibile, testate și corelate cu infrastructura existentă. În opinia ADAMEF, România are deja un sistem fiscal digitalizat, conectat și armonizat cu normele europene, iar orice modificare majoră trebuie făcută gradual și în urma unui dialog real cu mediul de afaceri.

În lipsa unor garanții clare privind securitatea, standardizarea și controlul instituțional, tranziția către „case de marcat virtuale” riscă să creeze mai multe probleme decât soluții, atât pentru firme, cât și pentru bugetul de stat.