Curtea Constituțională a României (CCR) a stabilit că dreptul cetățenilor de a iniția legi în Parlament nu poate fi folosit pentru adoptarea unor măsuri care generează creșteri majore ale cheltuielilor publice.
Decizia CCR extinde interpretarea sintagmei „probleme fiscale” din Constituție. Potrivit Curții, interdicția nu vizează doar introducerea sau modificarea unor taxe și impozite, ci și măsurile care au un impact semnificativ asupra bugetului de stat, precum acordarea unor sporuri, majorări salariale sau sume suplimentare plătite de la buget. Hotărârea vine după ce 153.532 de cetățeni din 12 județe au susținut o inițiativă legislativă promovată de sindicatele din învățământ.
Constituția permite cetățenilor să inițieze proiecte de lege, însă numai în anumite condiții.
Pentru ca o astfel de inițiativă să poată fi depusă în Parlament, trebuie strânse cel puțin 100.000 de semnături de la cetățeni cu drept de vot. Semnăturile trebuie să provină din cel puțin un sfert dintre județele țării, iar în fiecare dintre județele respective trebuie să fie înregistrate minimum 5.000 de semnături.
Există însă și domenii în care cetățenii nu pot iniția legi. Constituția exclude de la această procedură problemele fiscale, cele cu caracter internațional, precum și amnistia și grațierea.
Tocmai interpretarea noțiunii de „probleme fiscale” a ajuns acum în atenția Curții Constituționale.
Inițiativa analizată de CCR a fost depusă în Parlament de reprezentanții sindicatelor din educație, după măsurile de reducere și eficientizare a cheltuielilor publice adoptate în perioada anterioară.
Proiectul urmărea îmbunătățirea veniturilor personalului din învățământ și reintroducerea sau modificarea mai multor drepturi financiare.
Printre propuneri se numărau majorări salariale, prime de instalare pentru profesorii care lucrează în zone defavorizate sau izolate, reintroducerea unor burse, acordarea unor drepturi salariale și plata mai rapidă a sumelor câștigate în instanță de angajații din educație.
Inițiatorii au susținut că măsurile de eficientizare aplicate în educație afectează calitatea sistemului și statutul profesional al angajaților.
Judecătorii CCR au considerat că expresia „probleme fiscale” din Constituție nu trebuie interpretată strict, limitându-se la taxe și impozite.
Curtea a pornit de la sensul noțiunii de „fisc”, concluzionând că domeniul fiscal include nu doar stabilirea și colectarea impozitelor și taxelor, ci și aspecte care influențează semnificativ veniturile și cheltuielile statului.
Un argument central al Curții este că Guvernul este instituția care deține imaginea de ansamblu asupra resurselor financiare ale țării și asupra modului în care sunt repartizate și utilizate fondurile publice.
Potrivit CCR, Guvernul are competența constituțională de a elabora proiectul bugetului de stat și dispune de mecanismele și datele necesare pentru evaluarea resurselor financiare disponibile și pentru asigurarea funcționării serviciilor publice.
În acest context, Curtea consideră că măsurile care generează creșteri importante ale cheltuielilor publice trebuie analizate în raport cu întregul buget și cu resursele disponibile.
CCR a precizat că excluderea problemelor fiscale din inițiativa legislativă cetățenească nu se referă doar la stabilirea unor taxe sau impozite.
Potrivit Curții, interdicția poate include și măsuri precum acordarea unor sporuri sau a unor sume fixe de la bugetul de stat, atunci când acestea au un impact major asupra cheltuielilor publice.
Raționamentul Curții este că o creștere substanțială a cheltuielilor publice trebuie finanțată din resurse bugetare și poate determina, în anumite condiții, creșterea fiscalității.
CCR leagă astfel restricția constituțională de necesitatea protejării echilibrului bugetar și a stabilității macroeconomice.
În cazul inițiativei promovate de sindicatele din educație, Curtea a considerat că mai multe dintre propuneri intră în categoria măsurilor cu impact fiscal-bugetar.
Printre acestea se numără:
Potrivit CCR, aceste măsuri ar fi presupus majorarea semnificativă a cheltuielilor bugetare destinate educației și, în anumite cazuri, reintroducerea unor facilități cu impact fiscal.
Decizia nu înseamnă că cetățenii nu mai pot propune modificări legislative în domenii precum educația, sănătatea sau administrația publică.
Limita stabilită de CCR apare atunci când propunerea are un impact fiscal-bugetar major, prin creșterea semnificativă a cheltuielilor statului sau prin modificarea unor mecanisme fiscale.
Cu alte cuvinte, cetățenii pot iniția în continuare proiecte de lege, dar nu pot folosi această procedură pentru a impune măsuri care presupun cheltuieli publice importante fără ca acestea să fie integrate în politica fiscal-bugetară a statului.
Hotărârea CCR nr. 1 din 15 iulie 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial și stabilește o interpretare mai largă a noțiunii de „probleme fiscale” prevăzute de Constituție.