În timp ce Donald Trump își promovează politicile comerciale cu entuziasm și promite beneficii economice spectaculoase, realitatea din spatele tarifelor impuse rămâne, adesea, nespusă. Deși liderul de la Casa Albă se laudă cu protejarea industriei americane, impactul tarifelor se simte direct în buzunarele consumatorilor, în prețurile crescute ale bunurilor și în tensiunile comerciale care afectează lanțurile de aprovizionare globale. În spatele retoricii optimiste se ascunde o notă de plată tot mai greu de ignorat, achitată nu de cei vizați în discurs, ci de cetățenii obișnuiți și companiile care se confruntă cu costuri tot mai ridicate.
Trump a promis ferm încă de la începutul mandatului său că va reduce inflația și va face America accesibilă din nou, anunțând o renaștere a industriei americane. Totuși, în practică, a amânat sau modificat în mod repetat termenele aplicării tarifelor, lăsând un ecart între declarații și acțiuni concrete. Spre exemplu, după ce a stabilit o dată fixă pentru noi tarife, a semnat ulterior un ordin executiv care a schimbat termenul de aplicare, ceea ce a creat confuzie în rândul afacerilor care importau produse din țări vizate, precum Brazilia.
În declarațiile publice, Trump susține că aceste tarife vor aduce miliarde de dolari la bugetul federal și vor reduce deficitul comercial cu alte țări, dând și motive politice pentru tarife, cum ar fi sancționarea Braziliei pentru procedurile judiciare împotriva fostului președinte Jair Bolsonaro.
Ce nu prea menționează Trump este repercusiunea acestor tarife agresive asupra prețurilor interne pentru consumatori. Estimările economiștilor de la Yale indică o scădere echivalentă a veniturilor gospodăriilor americane de aproximativ 2.400 de dolari anual, din cauza creșterii prețurilor ca urmare a tarifelor, scrie TheGuardian.
Un moment în care președintele a părut să recunoască impactul negativ asupra inflației a fost în luna mai, când a făcut o paralelă neobișnuită despre cum copiii americani ar putea să aibă mai puține păpuși din cauza creșterii tarifelor. Însă, în continuare, trasarea vinovăției politice pentru starea economiei s-a mutat între diferiți actori – de la Joe Biden, la președintele Federal Reserve, Jerome Powell.
Datele oficiale recente arată o stagnare a pieței muncii americane în vara anului 2025, iar Trump a reacționat abrupt, demitând conducerea biroului de statistică și acuzând nefondat că cifrele au fost manipulate. Aceasta indică tensiuni și dificultăți economice sub administrația sa.
Politica tarifară a dus la impunerea unor taxe suplimentare foarte mari pentru multe țări și regiuni, printre care se numără Uniunea Europeană, Canada, India, Brazilia, iar tarifele variază între 10% și chiar 40-50%. Unele dintre tarifele cele mai ridicate afectează produsele importate din țări considerate parteneri comerciali tradiționali.
Ansamblul acestor măsuri tarifare, promovate cu insistență ca fiind în beneficiul economiei americane, generează însă costuri imediate pentru întreprinderile mici care depind de comerț și pentru consumatorii care simt presiunea unor prețuri mai mari la alimente și bunuri de consum.
Mai mult, politicile tarifare agresive ale administrației Trump au atras reacții de îngrijorare din partea partenerilor din întreaga lume. China a avertizat că un război al tarifelor nu are câștigători și că protecționismul dăunează tuturor părților implicate. De asemenea, Uniunea Europeană a suspendat temporar contramăsurile în fața noilor tarife impuse de SUA, ceea ce arată complexitatea și riscurile acestor tensiuni comerciale.
Pe scurt, în timp ce Donald Trump vorbeste mult despre impactul pozitiv al tarifelor, discursul său omite frecvent efectele secundare negative resimțite de economie și de cetățeni. În fața tarifelor în creștere, realitatea facturilor plătite de consumatorii americani și de întreprinderile mici rămâne greu de evitat.
Această situație evidențiază decalajul între mesajul oficial și efectele de pe teren ale măsurilor economice ale administrației Trump.