România ratează soluția evidentă în criza energetică: trenul rămâne pe linie moartă

Transportul feroviar – considerat cea mai eficientă opțiune terestră – continuă să fie marginalizat în România. Declarațiile făcute de Gruia Stoica, fondatorul GRAMPET Group, readuc în prim-plan o problemă structurală: diferența majoră dintre discursul oficial despre eficiență energetică și realitatea politicilor publice care favorizează transportul rutier.

În loc să valorifice avantajele feroviare, România continuă să susțină indirect un model de transport mai poluant și mai costisitor, în pofida crizei energetice și a angajamentelor europene privind reducerea emisiilor.

Paradoxul energetic: mai mult consum, mai multă susținere

Potrivit lui Gruia Stoica, autoritățile se află într-o contradicție evidentă: promovează economisirea energiei, dar sprijină un sector – transportul rutier – care consumă masiv combustibili fosili. În acest context, trenul, capabil să transporte volume mari de marfă cu un consum redus, este ignorat.

Industria României continuă să piardă teren: producția a scăzut cu 3,7% în primele șapte luni

12:45

CONAF: Antreprenorii au nevoie de reguli predictibile pentru a putea investi

10:34

Un tren de marfă poate înlocui între 30 și 50 de camioane, iar eficiența energetică este net superioară. Consumul de combustibil per tonă-kilometru este de până la zece ori mai mic decât în cazul transportului rutier. Cu toate acestea, direcția actuală a pieței din România arată o scădere constantă a transportului pe calea ferată și o creștere accelerată a traficului rutier.

Datele istorice confirmă această tendință: dacă imediat după 1990 volumul transportului feroviar era de aproximativ 220 de milioane de tone anual, în prezent acesta a scăzut dramatic, în timp ce transportul rutier a depășit 300 de milioane de tone pe an.

Motivația fiscală, obstacol pentru reformă

Una dintre explicațiile pentru această orientare ține de structura veniturilor bugetare. Transportul rutier generează încasări mai mari din accize și TVA, datorită consumului ridicat de combustibil. Astfel, statul ajunge să beneficieze financiar de pe urma unui model ineficient energetic, ceea ce creează un stimulent pervers pentru menținerea status quo-ului.

Gruia Stoica atrage atenția că această abordare este nesustenabilă pe termen lung. „Reducerea presiunii energetice nu se face prin declarații, ci prin decizii”, subliniază acesta, pledând pentru mutarea fluxurilor logistice grele către infrastructura feroviară.

În lipsa unor politici coerente, România riscă să își compromită atât obiectivele de eficiență energetică, cât și competitivitatea economică.

Impact economic și de mediu: costuri ascunse uriașe

Efectele acestei strategii depășesc zona energetică și se reflectă în întreaga economie. Transportul rutier este responsabil pentru o mare parte a emisiilor de gaze cu efect de seră, în timp ce transportul feroviar are un impact minim asupra mediului.

La nivelul Uniunea Europeană, calea ferată este recunoscută drept cea mai verde formă de transport terestru. În acest context, România rămâne în urma tendințelor europene, unde se încurajează tot mai mult transferul mărfurilor de pe șosea pe șină.

În plus, costurile indirecte ale transportului rutier sunt semnificative: infrastructură degradată, congestie, accidente rutiere și cheltuieli publice ridicate pentru întreținerea drumurilor. Toate acestea pun presiune suplimentară pe bugetul de stat și pe contribuabili.

Intermodalitatea, soluția ignorată

Unul dintre conceptele-cheie menționate de Gruia Stoica este intermodalitatea – combinarea eficientă a diferitelor moduri de transport. Integrarea transportului feroviar în lanțurile logistice ar permite reducerea consumului total de energie și ar crește stabilitatea aprovizionării, mai ales în perioade de criză.

Dezvoltarea unor terminale moderne și a infrastructurii necesare pentru transportul combinat ar putea transforma calea ferată într-un pilon central al economiei. În plus, acest model ar contribui la reducerea dependenței de combustibili fosili și la alinierea României la standardele europene.

O oportunitate economică ratată

Reintroducerea transportului feroviar în centrul sistemului logistic nu este doar o măsură ecologică, ci și una economică. Reducerea costurilor de transport, creșterea eficienței lanțurilor de aprovizionare și diminuarea presiunii asupra infrastructurii rutiere sunt beneficii directe care ar putea stimula dezvoltarea economică.

În prezent, însă, lipsa de investiții și de prioritizare strategică menține sectorul feroviar într-o poziție secundară. Fiecare tonă de marfă transportată pe șosea în loc de calea ferată reprezintă o oportunitate pierdută pentru economie și un cost suplimentar pentru societate.