Cinci moduri în care conflictul din Iran dă peste cap planurile energetice ale Europei

Uniunea Europeană se confrunta deja cu o ecuație energetică fragilă, marcată de prețuri ridicate și de eforturi costisitoare de diversificare după ruptura de Rusia. Escaladarea militară din jurul Iranului și blocajele din Golful Persic au adăugat un nou strat de incertitudine, punând presiune pe piețe, pe guverne și pe industrie.

Atacurile lansate de Statele Unite și Israel asupra Iranului au afectat una dintre cele mai importante regiuni energetice ale lumii. Traficul prin Strâmtoarea Hormuz, un punct esențial pentru comerțul global cu petrol și gaze, a fost aproape paralizat, iar efectele se resimt rapid și în Europa, arată Politico.

1. Explozia prețurilor la gaze și petrol

Deși Europa nu este principalul importator de energie din Golf, impactul asupra piețelor globale se traduce automat în facturi mai mari. Prețurile gazelor naturale în Europa au urcat puternic de la începutul conflictului, apropiindu-se de 56 de euro pe megawatt-oră.

UE caută un compromis cu Marea Britanie privind taxele universitare pentru studenții europeni după Brexit

09:31

Bursa de Valori București a închis în creștere ședința de marți

08:28

Gazele reprezintă aproximativ 20% din consumul energetic al UE, fiind esențiale pentru încălzire, producția de electricitate și funcționarea industriei. O creștere susținută a prețurilor riscă să adâncească dificultățile companiilor europene, care reclamă deja costuri energetice mai mari decât competitorii din alte regiuni.

În paralel, cotațiile petrolului au crescut cu circa 10% în doar câteva zile. Chiar dacă UE importă masiv din Norvegia și SUA, scumpirea globală afectează direct prețurile la pompă și costurile de transport.

2. Blocaj în Strâmtoarea Hormuz

Strâmtoarea Hormuz, traversată zilnic de 15-18 milioane de barili de țiței, este un punct critic pentru aprovizionarea mondială. Aproximativ o cincime din petrolul și gazele tranzacționate la nivel global trec prin acest coridor maritim.

În ultimele zile, tranzitul s-a redus drastic, iar marile companii de transport maritim, precum Maersk, Hapag-Lloyd sau CMA CGM, au suspendat temporar cursele prin zonă. Navele sunt redirecționate pe rute mai lungi, inclusiv pe la Capul Bunei Speranțe, ceea ce implică întârzieri și costuri suplimentare.

Asigurările pentru nave au crescut cu până la 300% în unele cazuri, iar fără acoperire pentru riscuri de război, multe transporturi nu pot avea loc.

3. Diversificarea, din nou sub presiune

După invazia Ucrainei de către Rusia în 2022, UE a accelerat desprinderea de gazul rusesc, orientându-se în special către gaz natural lichefiat (GNL) din SUA. În prezent, aproximativ 60% din GNL-ul importat de Europa provine din Statele Unite.

Însă conflictul din Golf lovește și alte surse alternative. Qatarul, unul dintre cei mai mari exportatori de GNL din lume, și-a oprit temporar producția la o instalație majoră, iar Emiratele Arabe Unite au închis un complex important de gaze din nordul Irakului. În acest context, competiția pentru cargourile disponibile devine tot mai acerbă, inclusiv din partea țărilor asiatice.

Pentru state precum Ungaria sau Slovacia, care încă importă volume semnificative din Rusia, tensiunile din Orientul Mijlociu sunt folosite ca argument pentru menținerea legăturilor energetice cu Moscova.

4. Rezervele de gaze, la minimul ultimilor ani

Criza vine într-un moment sensibil pentru Europa. Rezervele de gaze au scăzut la aproximativ 30% din capacitate, cel mai redus nivel din ultimii patru ani, potrivit datelor publice ale ENTSO-G.

Iernile mai reci și dificultățile unor state membre în a respecta țintele de stocare stabilite după 2022 au erodat marja de siguranță. Deși UE impune menținerea unor rezerve strategice de petrol pentru 90 de zile, situația gazelor este mai delicată, iar utilizarea stocurilor de urgență rămâne o opțiune extremă.

5. Accelerarea dezbaterii privind tranziția verde

Conflictul din Iran alimentează și dezbaterea privind dependența de combustibilii fosili importați. Oficialii europeni și organizațiile climatice susțin că extinderea rapidă a energiilor regenerabile ar reduce expunerea la șocuri geopolitice.

În prezent, sursele regenerabile generează aproape jumătate din electricitatea UE, însă reprezintă doar circa 20% din consumul energetic total. Electrificarea industriei, transportului și încălzirii necesită investiții masive și timp, iar criza actuală ar putea accelera sau, dimpotrivă, complica aceste planuri.