Cum iubim Bucureștiul. Palatul Noblesse, o poveste despre un act de curaj în restaurarea privată a patrimoniului care aduce la viață un cartier legendar

Loredana Preda, CEO și cofondatoare Noblesse Group, ne-a povestit, la cea mai recentă ediție a podcastului Puterea Financiară, despre un întreg parcurs creativ – de la intuiția  „frumuseții ascunse” a uneia dintre casele „care plângeau” din inima Bucureștiului vechi și până la restaurarea Palatului Noblesse. Este o poveste despre  un act privat de restaurare a patrimoniului care devine un semnal public de regenerare urbană. Despre cum iubim cu adevărat Bucureștiul.

Și o experiență care scoate în prim plan ce poate fi îmbunătățit în relație public-privat în ceea ce privește întregul proces de restaurare a clădirilor monument istoric și de valorificare activă a patrimoniului.

Loredana Preda a creat un precedent: un model pozitiv de „contagiune” pentru reconstrucția unei zone a Capitalei cu potențial de a deveni un al doilea centru istoric. Iar zona Moșilor -Rosetti este un spațiu care valorează cât biblioteci întregi de cultură, istorie, și legende.

AI-ul va crește piața echipamentelor pentru cipuri la 126 miliarde $

13:45

Databricks, cu doi cofondatori români, evaluată la 134 miliarde $

12:29

De la „Case care plâng” la ”Case care nu mai plâng”

Loredana vorbește despre emoțiile restaurării unui monument istoric: de la prima întâlnire cu o clădire abandonată, aflată într-o zonă degradată a Bucureștiului, până la transformarea ei într-un spațiu cultural, un hub de comunicare și de conectare între oameni, atât din business, cultură și artă.

„2011 a fost o perioadă atât de descoperire și de emoții – de la speranță la descurajare – un cumul de sentimente. Pentru că erau multe case care plângeau și casa asta – care era pe un site, casele care plâng din București. A fost și prima casă pe care am văzut-o și cumva și prima dragoste, pentru că ulterior am vizitat, cred, alte 20-30 de case, însă inima mi-a rămas aici”, povestește Loredana Preda.

Astăzi, peste un deceniu mai târziu, Palatul Noblesse nu mai plânge. A devenit un centru cultural iconic al Bucureștiului, un reper al renașterii urbane și, mai presus de toate, o dovadă vie că restaurarea privată a patrimoniului nu doar că este posibilă în România – ci poate fi și un model de urmat. Aceasta este povestea unui pionierat care ar putea schimba modul în care ne raportăm la propriul oraș.

Palatul Noblesse – un caz de pionierat în restaurarea privată a patrimoniului

În 2011, zona era degradată, casa abandonată, iar avertismentele veneau din toate direcțiile. „Nu e o zonă sigură”, „nu e o investiție logică”, „nu o să funcționeze”. Cu toate acestea, decizia a fost rapidă, a venit dintr-un instinct de artist, de designer de interior, și inițial a fost greu de explicat în termeni economici. Valoarea de patrimoniu a

„La vremea respectivă, în 2011, toată zona (nr. Moșilor – Rosetti) era în degradare masivă, așa că nu părea un loc inspirațional pentru un antreprenor. Clădirea venea la pachet multe provocări urbanistice, Chiar și un agent imobiliar care mă sfătuia la vremea respectivă zicea: haideți să vedeți și alte case – zona nu-i prea sigură, nu-i prea ofertantă.

Însă sufletul a rămas la această casă atât de frumoasă, cu toate că era într-o stare avansată de degradare, de căzută, părăsită, plină de mucegai, pereți care cădeau. Avea totuși un potențial enorm, lucru care îl vezi în momentul când lucrezi în design interior. Practic, fiind obișnuită cu cu imobile cu case care nu arată atât de bine – provocare noastră ca echipă de arhitect/ designer este să le readucem la viață și să le transformăm ceva absolut frumos, superb. În momentul când am intrat în casă, dincolo starea în care era la momentul acela, am văzut frumusețea care se ascunde și în ceea ce se poate ea transforma, respectiv într-un adevărat centru al artelor”, spune Loredana Preda.

Un proces de restaurare cât un maraton

Restaurarea unei clădiri istorice în România nu este pentru cei slabi de înger. Este un act de curaj antreprenorial care presupune asumarea unor riscuri financiare considerabile, navigarea unui labirint birocratic care poate deveni descurajant și, poate cel mai important, viziune pe termen lung într-o piață care se concentrează pe rezultate imediate. Investiția nu a pornit dintr-un calcul de randament, ci dintr-o intuiție profesională și personală, spune Loredana Preda. A urmat un parcurs lung și costisitor. Achiziția clădirii a durat peste un an. Documentarea istorică, proiectarea și restaurarea au durat ani.

În tot acest timp, clădirea a fost readusă la strălucirea de odinioară ca un organism viu. Stucaturi restaurate, nu înlocuite. Spații gândite ca saloane cu identitate, nu ca decor. O clădire care trebuia să funcționeze, nu doar să arate bine.

„Nu am vrut un muzeu. Am vrut un loc viu. Asta a fost practic locul și intenția pe care o urmăream. Un loc care să prindă viață, să se transforme în showroomul nostru de design de artă și mai târziu mi-a venit și ideea de a organiza evenimente: nu a fost  primul obiectiv pe care l-am urmărit. Iar astăzi este un hub creativ, un hub de comunicare și de conectare între oameni, atât de business, de cultură și de artă.”, povestește Loredana Preda.

Când inițiativa privată aduce valoare publică

Când vorbim de clădiri istorice, valoarea investiției este mare, explică Loredana. Dar provocările nu sunt doar financiare. Sunt legate de procedurile de autorizare, de comunicarea cu autoritățile. Ar trebui să fie o procedură simplificată în cazul clădirilor istorice, spune ea. În acest caz intră în discuții mai mulți factori care țin atât de securitatea orașului, a oamenilor – pentru că vorbim de clădiri cu risc seismic – dar și de aspectul vizual, frumos al orașului.

Și lucrurile nu s-au schimbat: în prezent, la mai bine de un deceniu de la primul succes într-un caz-școală de restaurare privată a patrimoniului – Palatul Noblesse – procesul de autorizare pentru un nou proiect de restaurare durează de aproape de 3 ani de zile. În acest timp, clădirea continuă să se degradeze, iar investitorul are costuri de mentenanță.

„Avem o clădire pentru care de aproape trei ani nu reușim să obținem autorizația”, spune Loredana Preda despre un nou proiect de restaurare la care lucrează acum.

Efectul de undă. Cum schimbă o clădire care a revenit la viață un cartier întreg

Transformarea Palatului Noblesse a creat acel „efect de multiplicare”, un precedent pentru întreaga zonă din jurul Căii Moșilor, cândva degradată și neglijată. Care începe să capete o nouă identitate.

Acest efect de regenerare urbană nu este accidental. Când un investitor privat ia inițiativa de a restaura o clădire monumentală și de a o transforma într-un spațiu viu, funcțional, trimite un semnal puternic: această zonă merită. Are valoare. Are viitor. Alți investitori încep să privească zona altfel. Comunitatea locală se mobilizează. Turiștii descoperă un nou punct de interes. Încet, un cartier întreg își schimbă destinul – pornind de la o singură clădire care a fost iubită suficient de mult încât să fie salvată.

„Ați vorbit despre Mircea Eliade și povestirile lui de pe strada Mântuleasa. A locuit o perioadă chiar în capătul străzii noastre. Are și plăcuța memorială pe clădire foarte frumoasă. Iuliu Maniu, la fel, a locuit o perioadă în clădirea de vizavi de noi. Dacă traversăm strada vedem Biserica Sfinților, care este monument istoric de secol XVI. Inițial construită din lemn, în  secolul XVIII a fost reconstruită pentru că ars: a cântat Anton Pann în ea. De asemenea, o zonă care apare și în biografiile lui Dimitrie Cantemir și Dimitrie Bolintineanu.

Este un han – Calea Moșilor – foarte aproape de noi, care și el este acum în perioadă de restaurare și consolidare. Zona, sub ochii mei, a început să să prindă viață. Oamenii au început să fie sensibili: să vadă și să dorească să se implice în consolidarea și restaurarea acestor clădiri. E clar că e un efort mare, nu numai financiar, ci și t să să reușești în tot sistemul acesta complicat al clădirilor monument istoric și ai și tu să spun că statul ar trebui să fie un pic mai flexibil și mai aproape de toate aceste inițiative private, să poată să faciliteze sistemul acesta de obținere a autorizațiilor și de consolidare a lor”, spune cofondatoarea Noblesse Group.

Un nou centru istoric al Bucureștiului

Întreaga zonă adiacentă Căii Moșilor cumulează o valoare culturală și istorică identitar legată de București. Sunt din ce în ce mai mulți turiști străini, observă Loredana. Atrage noi investitori. Se consolidează. Este următorul centru istoric cultural al Bucureștiului.

„În acest moment am achiziționat o clădire tot în zonă, care îmi doresc să fie un hotel boutique și o cafenea”, dezvăluie ea. „Anul viitor sper să reușesc să aduc la viață acest proiect, să devină la fel un reper frumos în această zonă a orașului”.

Este în faza de research și documentare istorică – același proces meticulos care a stat la baza succesului Palatului Noblesse. Pentru că fiecare clădire are povestea ei, fiecare trebuie înțeleasă și respectată în unicitatea ei.

Abordarea Noblesse Interiors: Designul ca poveste

Experiența Loredanei în restaurarea patrimoniului este susținută de peste 17 ani de practică în design interior prin Noblesse Interiors, compania fondată în 2007. De la proiecte 100% rezidențiale la început, portofoliul s-a diversificat pentru a include hoteluri, restaurante, spa-uri și spații de birouri – sute de proiecte care au în comun o filozofie: designul trebuie să spună o poveste.

Pe care Alma Health & Spa Retreat de la Sovata, unde Loredana a fost project manager creativ și de implementare timp de patru ani și jumătate. Resortul a devenit cel mai premiat din țară pe zona de balneare, design și SPA.

Un alt proiect semnificativ este reconversia unui hotel vechi din Brașov într-un hotel modern afiliat lanțului Mercure.

„Am studiat istoria Brașovului și design-ul interior reflectă foarte mult partea aceasta de istorie a orașului prin elementele interpretate în design”, explică Loredana. ”Trebuie să spun o poveste ca să aibă viață și ca să fie parte din viața unui brand”. 

Patrimoniul ca investiție într-un activ urban

Cazul Palatului Noblesse contrazice o percepție larg răspândită în administrația publică: aceea că patrimoniul este o povară bugetară. În realitate, patrimoniul restaurat este un activ urban.

Palatul generează trafic, evenimente, vizibilitate internațională și contribuie la repoziționarea unei zone istorice. Astfel de spații atrag turism cultural, investiții conexe și creează un efect de regenerare care depășește perimetrul clădirii în sine.

În celelalte capitale europene – Viena, Paris sau Barcelona –  patrimoniul restaurat este tratat explicit ca infrastructură cultural-economică. Bucureștiul rămâne sufocat într-un labirint birocratic care încetinește puternic demersurile de revalorificare a clădirilor de patrimoniu. Presiunea degradării accelerate, interesul crescut pentru regenerare urbană și existența fondurilor europene creează acum o fereastră de oportunitate.  Iar unul dintre cele mai mari obstacole în restaurarea patrimoniului urban nu este lipsa capitalului, ci costul timpului și al incertitudinii. Procedurile de autorizare pentru clădiri istorice sunt, spun arhitecții, lente, fragmentate și lipsite de predictibilitate. În unele cazuri, obținerea autorizațiilor poate dura ani, timp în care clădirile continuă să se degradeze. Patrimoniul urban are nevoie de politici publice funcționale. Iar Bucureștiul are un capital uriaș de imagine încă nevalorificat în circuitul cultural și economic, care riscă să piardă bătălia cu timpul, dacă abordarea legată de restaurarea patrimoniului nu este reevaluată.