De ce conspirația despre controlul climatic e mai greu de demontat

Sunt tot mai mulți cei care cred că guvernele sunt capabile să folosească vremea ca armă și că multe dintre dezastrele naturale soldate cu victime sau cu uriașe pagube materiale au fost, de fapt, produse artificial. Spre deosebire de alte conspirații, mai ușor de demontat, aceste idei sunt ceva mai complexe, în măsura în care interpretativitatea urmărește îndeaproape un adevăr. În primul rând, există tehnologii reale de modificare a vremii. Pe de altă parte, eșecurile istorice de a controla furtunile aduc confuzia care continuă să alimenteze conspirațiile. Clima se schimbă rapid, iar guvernele par neputincioase în fața acestor modificări, așadar, conspirațiile devin un mod simplist de a explica dezastrul. În realitate, nimeni nu controlează cu adevărat vremea, spun comunitățile științifice. Este doar teama noastră de a trăi într-o lume scăpată de sub control.

Când știința devine pretext pentru mituri

În octombrie 2024, uraganul Helene a devastat sud-estul Statelor Unite. Deputata republicană Marjorie Taylor Greene oferea atunci o explicație simplă: „Da, este așa cum credeți: ei pot controla vremea”. Nu a spus cine sunt „ei”, dar chiar această omisiune este cea care i-a asigurat un impact uriaș.

Greene evoca, în acest fel direct, una dintre cele mai persistente teorii conspiraționiste moderne, și anume ideea că unele forțe ascunse manipulează clima cu tehnologii secrete, pentru a destabiliza statele rivale.

Granița neclară dintre realitate și fantezie

Deși științific este absurd, mitul, totuși, are un sâmbure de adevăr, iar acesta îl face credibil, se arată într-un material publicat de MIT Technology Report. Într-adevăr, oamenii nu pot provoca inundații majore și nu pot devia uragane. Energia acestor fenomene este colosală și nu avem, deocamdată, tehnologii pe măsură.

Totuși, există tehnologii care pot influența vremea la scară redusă. Cea mai utilizată este „însămânțarea norilor”, un proces prin care săruri sau alte substanțe sunt introduse în nori, pentru a stimula formarea ploii sau a zăpezii.

Această metodă, folosită mai ales în regiuni aride, poate crește precipitațiile cu doar 5-10%. Dar simplul fapt că oamenii pot modifica, fie și marginal, condițiile atmosferice, îi oferă teoriei conspirației un excelent punct de sprijin.

Pe de altă parte, istoria tentativelor secrete ale guvernelor de a manipula vremea – unele cu scop militar – crează un teren mișcător al neîncrederii. În iulie 2025, inundațiile din Texas au reaprins valul de acuzații. Compania Rainmaker efectuase un experiment de însămânțare a norilor, într-o zonă apropiată, chiar cu puțină vreme înainte de catastrofă.

O operațiune legală devine scânteie pentru un haos online

Fondatorul companiei, Augustus Doricko, a explicat că operațiunea a respectat toate regulamentele și că experimentul fusese suspendat imediat ce a fost anunțată o furtună. Totuși, după ce ploile torențiale au ucis peste 100 de oameni, teoriile conspiraționiste s-au înmulțit, amplificate de politicieni, printre care și Greene sau fostul consilier de securitate națională, Mike Flynn.

În rețelele sociale, valul de furie a dus la amenințări directe împotriva companiei. Doricko a spus că a fost „pandemonium continuu”. Climatologii spun că aceste evenimente sunt mai frecvente, dar ca aceasta este o consecință a încălzirii globale, nicidecum a mecanismelor pe care le presupun conspirațiile.

O combinație explozivă: climă, frică și tehnologie

Profesorul Emily Yeh, de la Universitatea din Colorado, subliniază că tot mai mulți oameni preferă să creadă orice altceva și mai puțin argumentul rațional: cauzele climatice. Creșterea frecvenței fenomenelor extreme, investițiile în modificarea vremii și un trecut științific ambigu le oferă conspiraționiștilor un teren fertil.

Oamenii caută explicații clare pentru o lume tot mai impredictibilă. Lipsa acțiunii politice amplifică neîncrederea. Astfel, fiecare ploaie devine pretext pentru a căuta „dușmanul ascuns”.

Ce este posibil și ce nu

Însămânțarea norilor este studiată încă din anii 1940. Tehnologia a fost rafinată, dar limitele sunt clare: nu poți provoca uragane și nu poți opri musoni. Eficiența reală rămâne modestă, de maximum 10%.

În Canada, metoda este folosită pentru a micșora dimensiunea grindinei, iar China a dezvoltat programe masive de însămânțare pentru agricultură și pentru reducerea pagubelor climatice. Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite experimentează, dar niciuna dintre aceste țări nu a reușit să controleze cu adevărat vremea.

Între știință, marketing și neîncredere publică

În SUA, cel puțin nouă state au programe active de însămânțare, derulate prin companii private. Rainmaker, de exemplu, operează deja în șase state americane și într-o țară din Orientul Mijlociu, pe care refuză să o numească.

Această discreție, combinată cu slogane precum „Making Earth Habitable”, hrănește, la rândul ei, neîncrederea. Doricko recunoaște că expresia este deliberat provocatoare, dar rezultatele sunt încă modeste. Doricko susține că tehnologia ar putea crește precipitațiile cu până la 20% în viitor.

Când știința devine armă ideologică

Teoria controlului climatic este alimentată și de confuzia dintre însămânțarea norilor și alte fenomene comentate asiduu, cum ar fi faimoasele „chemtrails” și geoingineria solară. Acesta din urmă este un domeniu teoretic, care propune reflectarea parțială a luminii solare, pentru a răci planeta.

Niciuna dintre aceste practici nu este comparabilă cu controlul vremii, dar politicienii le tratează la pachet. Mai multe state americane au interzis prin lege orice „manipulare deliberată a atmosferei”, deși astfel de activități nu au loc acolo. În mod ironic, cele mai multe interdicții au fost adoptate în regiuni unde plouă suficient.

Conspirațiile vin din nevoia de sens

Sociologul Naomi Smith, din Australia, spune că teoriile conspirației oferă un inamic clar într-o lume care a devenit foarte complexă. „Este mai ușor să arăți cu degetul spre un ‘ei’ imaginar decât să accepți că schimbările climatice sunt un proces lent, global și cu răspundere colectivă”, scrie ea.