Acordul SUA-Iran aduce calm pe piețe, dar nu rezolvă criza energetică a Europei. Problemele reale abia încep

Anunțul privind un acord provizoriu între Statele Unite și Iran pentru încetarea conflictului a fost primit cu entuziasm de piețele financiare internaționale. Investitorii au reacționat imediat, iar prețurile petrolului și gazelor naturale au coborât la cele mai reduse niveluri din ultimele luni, alimentând speranțele că una dintre cele mai mari amenințări la adresa securității energetice globale începe să se stingă.

Pentru Europa, însă, realitatea este mult mai complicată. Chiar dacă acordul va fi semnat oficial și va rezista testului timpului, continentul rămâne vulnerabil în fața unei serii de probleme care nu pot fi rezolvate peste noapte. De la incertitudinile din Strâmtoarea Ormuz și până la competiția globală pentru gaz natural lichefiat, efectele războiului continuă să se facă simțite, arată Politico.

Petrolul și gazele s-au ieftinit, dar pericolul nu a dispărut

Prima reacție a piețelor a fost una spectaculoasă. Cotațiile petrolului Brent au coborât sub pragul de 80 de euro pe baril, atingând cel mai redus nivel din luna martie. În paralel, gazele naturale tranzacționate pe piața europeană au ajuns la minime nemaivăzute din aprilie.

România a împrumutat 4,5 miliarde de euro de pe piețele internaționale, prin trei emisiuni de obligațiuni

13:25

Prețurile producției industriale au crescut cu 13,8% în septembrie. Energia a înregistrat cea mai mare scumpire, de aproape 25%

12:14

Explicația este simplă: acordul a redus riscul unor noi atacuri asupra infrastructurii energetice și asupra rutelor maritime esențiale pentru comerțul mondial cu petrol și gaze.

Există și motive concrete pentru optimism. Analiștii estimează că mare parte din infrastructura petrolieră afectată în timpul conflictului ar putea fi repusă în funcțiune relativ rapid. În cazul Iranului, producția este așteptată să revină printre primele la niveluri apropiate de cele anterioare războiului.

În ultimele luni, piața mondială a pierdut aproximativ 12 milioane de barili de petrol pe zi din cauza conflictului și a perturbărilor logistice. Specialiștii estimează că acest deficit s-ar putea reduce semnificativ până la sfârșitul verii.

Cu toate acestea, revenirea nu va fi instantanee, iar volumele pierdute nu vor reapărea peste noapte.

Strâmtoarea Ormuz rămâne marea necunoscută

Cel mai sensibil punct al întregii ecuații energetice continuă să fie Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante rute maritime din lume. Prin acest culoar strategic trece aproximativ o cincime din comerțul mondial cu petrol și gaze. Orice perturbare a traficului are efecte imediate asupra prețurilor globale.

Deși președintele american Donald Trump a declarat că navigația prin strâmtoare va fi reluată fără restricții, situația este departe de a fi clarificată.

Iranul a transmis semnale contradictorii și a lăsat să se înțeleagă că ar putea introduce costuri suplimentare pentru navele care tranzitează zona. Chiar dacă oficialii de la Teheran evită termenul de „taxă”, efectul economic ar fi același.

Pentru companiile maritime și comercianții de energie, orice cost suplimentar înseamnă o reducere a atractivității rutei și o încetinire a revenirii la fluxurile normale de transport.

Minele și asigurările complică revenirea traficului

Problema nu se rezumă doar la eventualele taxe.

În timpul conflictului au fost amplasate mine maritime în zonă, iar eliminarea acestora necesită timp și operațiuni complexe. În plus, companiile de asigurări analizează încă nivelul real al riscurilor înainte de a reveni la condițiile comerciale anterioare războiului. Mulți armatori preferă să aștepte înainte de a trimite din nou navele prin această rută strategică.

Specialiștii din industrie estimează că reluarea completă a traficului comercial ar putea dura luni de zile. Chiar dacă petrolierele blocate în prezent vor putea pleca relativ rapid, revenirea la volumele obișnuite este departe de a fi garantată.

Europa și Asia intră din nou în competiție pentru gaze

În timp ce atenția publică este concentrată asupra petrolului, adevărata provocare pentru Europa ar putea veni din piața gazului natural lichefiat (GNL). Conflictul a afectat infrastructura energetică regională, iar efectele asupra producției și exporturilor de GNL ar putea persista mult timp. În unele cazuri, reparațiile complete ar putea dura ani.

Pentru Uniunea Europeană, această situație este cu atât mai delicată cu cât statele membre trebuie să își refacă depozitele de gaze înainte de sezonul rece. În prezent, multe țări europene sunt în urma calendarului stabilit pentru umplerea rezervelor, iar apropierea iernii poate genera o nouă cursă pentru achiziția de gaze.

China poate schimba din nou regulile jocului

Un alt factor de risc este reprezentat de revenirea Chinei pe piața internațională a energiei.

În perioada conflictului, Beijingul și-a folosit în mare măsură rezervele acumulate anterior, contribuind indirect la stabilizarea piețelor globale. Dacă economia chineză decide să refacă rapid aceste stocuri, cererea mondială pentru petrol și gaze ar putea crește semnificativ. Acest lucru ar limita scăderea prețurilor și ar menține presiunea asupra cumpărătorilor europeni.

Situația este complicată și de prognozele meteorologice. Un posibil episod de Super El Niño ar putea provoca temperaturi extreme în Asia, crescând consumul de energie pentru răcire și alimentând cererea de gaze naturale în regiune.

Într-un asemenea scenariu, Europa ar fi obligată să concureze agresiv cu statele asiatice pentru aceleași volume de GNL disponibile pe piață.

Reconstrucția infrastructurii va dura ani

Chiar dacă luptele se opresc complet, consecințele economice ale războiului nu dispar odată cu semnarea unui acord.

Rafinăriile, terminalele petroliere, instalațiile de procesare și infrastructura logistică afectate de conflict necesită investiții masive și perioade îndelungate de reconstrucție. În multe cazuri, repornirea activității se va face gradual, ceea ce înseamnă că aprovizionarea globală va rămâne sub presiune.

Pentru Europa, acest lucru se traduce printr-o concluzie simplă: acordul dintre Statele Unite și Iran reduce riscul unei crize energetice majore și oferă o gură de oxigen piețelor, însă nu rezolvă problemele structurale care afectează securitatea energetică a continentului.

Prețurile pot scădea pe termen scurt, însă incertitudinile legate de Strâmtoarea Hormuz, competiția pentru gazele naturale și reconstrucția infrastructurii energetice vor continua să influențeze piețele mult timp după încetarea conflictului. Europa câștigă timp, dar nu și garanția că următoarea criză energetică a fost evitată definitiv.