De ce ne obosesc vizitele la muzee și galerii mai repede decât credem: specialiștii explică fenomenul

Vizitele la muzee și galerii sunt adesea asociate cu inspirația, educația și contactul direct cu frumusețea artei. Totuși, cercetările arată că, după doar câteva minute, vizitatorii nu mai absorb informațiile. Printre altele, și atenția scade, iar experiența devine obositoare. Fenomenul are chiar și un nume stabilit de specialiști: museum fatigue sau „oboseala muzeală”.

„Oboseala muzeală”: un concept vechi de peste un secol

Termenul de „museum fatigue” a fost introdus în 1916 de psihologul Benjamin Ives Gilman. Acesta a observat că vizitatorii muzeelor parcurg sălile cu interes la început, dar își pierd rapid atenția. În cele din urmă, el a concluzionat că expunerea la un număr foarte mare de opere într-un timp scurt generează suprasolicitare, atât mentală, cât și fizică.

Însă fenomenul fusese remarcat chiar și înainte. Pliniu cel Bătrân, în secolul I, descria Labirintul din Egipt, cu nenumărate statui și coloane spectaculoase. Totuși, el recunoștea că abundența de minuni arhitecturale putea „amorți” chiar și simțul admirației.

UE redeschide disputa privind taxarea profiturilor companiilor din energie. Șase state europene cer o soluție la nivelul Uniunii

11:48

Activele mai multor companii occidentale, transferate unei firme rusești

10:02

Astăzi, fenomenul este confirmat prin cercetări moderne. Un studiu din 2019, publicat în Visitor Studies, arată că nivelul de atenție și înțelegere al vizitatorilor scade drastic după aproximativ 30 de minute petrecute într-o expoziție. Alte date, oferite de Canadian Heritage Information Network, arată că, în medie, o persoană petrece doar 17-27 de secunde în fața unei lucrări, iar timpul scade pe măsură ce vizita avansează.

Experiența vizitatorilor: entuziasm rapid, urmat de epuizare

Pentru mulți pasionați de artă, primele momente într-un muzeu sunt impresionante. Însă, după câteva săli, atenția scade vizibil.

Natalie Yasmineh, studentă la University of the Arts London și pasionată de muzee, recunoaște fenomenul.

„Primele 10 minute sunt fantastice, dar apoi totul începe să semene. La un moment dat, doar scanezi lucrările, nu le mai vezi cu adevărat.”

Ea povestește că, deși a petrecut trei ore la Luvru, experiența a fost mai degrabă o obligație decât o plăcere. În mod normal, spune că după 20 de minute simte că nu mai reține informațiile.

Problema nu este doar oboseala fizică, ci și lipsa de context.

„Stai în fața unui tablou, dar nu știi ce privești. Fără explicații clare, arta devine inaccesibilă, chiar și pentru cei care o studiază.”

De ce ne vizitele la muzee

Specialiștii explică fenomenul prin câțiva factori principali: suprasolicitarea vizuală (zeci sau sute de lucrări prezentate consecutiv duc la saturație); prezentare monotonă (săli albe, texte lungi) și lipsa interacțiunii (vizitatorii sunt doar spectatori pasivi).

Paul Sturtevant, fost specialist în cercetarea publicului la Smithsonian Institution, arată că muzeele tind să fie construite „de către și pentru curatori”, fără să ia în calcul diversitatea de preferințe a vizitatorilor.

La Smithsonian a fost dezvoltată o teorie numită IPOP, care clasifică vizitatorii după ce îi atrage cel mai mult: idei, oameni, obiecte sau experiențe fizice. Muzeele, însă, se adresează de obicei unui singur tip de public, ceea ce îi face pe ceilalți să-și piardă interesul după câteva săli.

Cum încearcă muzeele să combată „oboseala muzeală”

Tot mai multe instituții culturale introduc metode inovatoare pentru a menține vizitatorii atenți și implicați.

• Tururi „slow art” – vizitatorii sunt încurajați să petreacă mai mult timp în fața unei singure lucrări, în loc să se grăbească prin zeci de săli.

• Ghiduri audio senzoriale – muzeele precum Van Gogh Museum din Amsterdam sau Louvre Abu Dhabi oferă explicații interactive, muzică sau efecte sonore pentru a îmbogăți experiența.

• Spații imersive – expoziții care folosesc lumini, proiecții și muzică, pentru a crea atmosferă și a stimula mai multe simțuri.