De ce un colos ca Europa se comportă ca un șoricel în fața lui Trump?

Pentru că s-a temut să nu tulbure apele în negocierile comerciale cu Trump, UE a ales să se scufunde, în mod preventiv. În loc de autonomie strategică, va cheltui sute de miliarde de dolari pe arme americane. În loc de obiective climatice pentru un viitor verde, va băga sute de miliarde în gaz natural american. În loc de o reducere reciprocă a tarifelor, va accepta un șoc unilateral masiv pentru exportatorii europeni. În loc de respect de sine, Europa pare dispusă să accepte o umilință totală, se arată într-o analiză The Guardian.

Așa-zisul nou „acord” comercial anunțat luna trecută de Trump și Ursula von der Leyen lasă loc unei avalanșe de întrebări care ar fi și la mintea unui copil de cinci ani, comentează analistul The Guardian. De ce se comportă UE, un imens colos, ca un șoricel înghesuit prin colțuri? De ce se mulțumește doar să ciugulească firimituri de putere? Se va respecta vreodată pe sine, măcar la fel de mult cât a făcut-o China, care i-a răspuns lui Trump tarif cu tarif, până când acesta a cedat?

Foto: Unsplash

Germania reduce taxa pe combustibili cu 17 cenți pe litru, în contextul exploziei prețurilor la petrol

12:14

FMI avertizează UE: Inteligența artificială poate accelera creșterea, dar poate adânci dezechilibrele economice

08:30

UE ar fi putut să joace cu Trump la bluff

Problema este că, așa cum a remarcat Emmanuel Macron, că „nimeni nu se teme suficient de mult de UE”. Și totuși, bătrânul continent are mult mai multă forță de negociere împotriva economiei SUA decât ar avea, la o adică, un stat precum China. Dacă ar fi folosit, instrumentul UE împotriva constrângerii economice i-ar fi permis să oprească complet producția viitoare de semiconductori avansați în SUA, blocând exporturile europene și transformând proiectul Stargate AI (de 500 de miliarde de dolari) al lui Trump într-un pod intergalactic spre nicăieri, scrie, mai departe, sursa citată. Ar putea distruge dominația tehnologică americană pe termen lung taxând giganții din Silicon Valley, blocându-le accesul pe piață și retrăgându-le protecția proprietății intelectuale. Ar putea, de asemenea, perturba serios aprovizionarea americanilor cu Ozempic și Wegovy, doar ca să închidă cercul.

S-ar transforma totul într-o spirală distructivă? Fără îndoială – dar, fiind jucătorul mai slab în tehnologie, UE are, poate, mai puțin de pierdut și, în cele din urmă, mai mult de câștigat. În plus, europenii îl detestă pe Trump – consideră The Guardian – și s-ar uni, probabil, într-un război comercial total, pe când americanii – jumătate dintre ei îl detestă și ei – nu s-ar coaliza în ripostă.

Foto: Unsplash

Un prieten rătăcit care trebuie liniștit?

Primul politician european care îi va spune lui Trump, pe față și fără scuze, unde să-și bage amenințările – scrie, textual, The Guardian – va genera un val de emoție și susținere publică nemaivăzute. Este o idee nerealistă, utopică? Probabil. Pe de altă parte, tot ce ține de Trump e nerealist și utopic. Cedarea în fața cerințelor lui Trump este gestul unei entități care încă mai crede că SUA este un prieten rătăcit, care trebuie calmat, îmbunat și temut. În timp ce SUA, sub Trump, vede și tratează Europa ca pe un obiect slab și naiv, numai bun de manipulat și exploatat. Ei bine, felicitări – Europa i-a dat dreptate și, în plus, a garantat că Trump și cei asemenea lui vor putea recidiva, cel mai probabil cu o a doua rundă de cereri și amenințări. De fapt, deja au făcut-o: secretarul american pentru comerț, Howard Lutnick, a început deja să atace reglementările europene privind tehnologia.

Europa s-ar putea să nu dorească asta, dar lumea s-a schimbat. În această nouă eră, Rusia, China și SUA vor, fiecare în felul ei, o revenire la sferele de influență și la regula forței în locul regulii legii – doar că au apetituri diferite pentru haos (Rusia) versus stabilitate (China). În acest peisaj confuz, Trump este un maestru în a manipula emoțiile în favoarea sa, dar și profund ignorant, incoerent intelectual, comentează sursa citată, și acționează pe baza unor instincte de tip mafiot în ceea ce privește puterea, cu rezultatul final de a o submina rapid.

Foto: Colaj Freepik

Ce poveste spune acum America?

UE se află printre puținele forțe care doresc prezervarea modelului anterior, alături de Marea Britanie, Australia, Noua Zeelandă, Coreea de Sud, Japonia. În ceea ce privește temele care vizează clima, se mai adaugă o serie de alte națiuni, posibil conduse de Brazilia. Timp de decenii, Europa a fost fascinată de povestea pe care o spune SUA. Noua narațiune a Statelor Unite este periculoasă economic și geopolitic, continuă sursa citată, pentru că dependența de SUA (și teama că Trump va arunca Ucraina în haos) o face ipocrită în fața potențialilor parteneri globali. Ne apropiem de un punct de inflexiune – sau poate că am ajuns deja la el – în care europenii trebuie să se întrebe: care este rostul unei UE condamnate la soluții de compromis și la capitulări repetate?

Extrema dreaptă are un răspuns: nicio uniune reală și un viitor de vasalitate și certuri nesfârșite pe resturile irelevanței globale. Iar răspunsul federalist: nu vreau să trăiesc într-o lume în care agresorii iau teritorii când au chef, în care genocidurile rămân nepedepsite, în care criza climatică scapă de sub control și în care autocrația de extremă dreapta prinde rădăcini.

Foto: Commission.europa.eu

Investițiile sunt singura cale spre dezvoltare

Militând pentru o reorganizare a comerțului internațional pe baza noilor realități, The Guardian propune să fie contracarată principala critică a dreptei radicale, aceea că țările membre „trimit” bani la UE, prin înlocuirea contribuțiilor naționale cu o cotă unică de impozitare a companiilor pentru statele membre, împreună cu taxe pe avere și taxe pe giganții tech. UE e invidioasă pe marile companii tech americane, dar nu există nicio „poțiune secretă” care să le fi făcut imense – doar investiții. „Luați ca exemplu spațiul cosmic, unde SUA domină din nou. Cum ar putea fi altfel, când bugetul NASA în 2023 a fost de 25 miliarde $, iar cel al Agenției Spațiale Europene de doar 7 miliarde €? E timpul pentru un buget demn de o putere geopolitică adevărată și pentru investiții în succes economic, politic și de mediu pe termen lung”, comentează sursa citată.

Dacă un purtător de cuvânt al Ursulei von der Leyen citește acest articol, spun editorialiștii publicației britanice, poate că la următoarea conferință de presă ar trebui să răspundeți astfel criticilor publice: „Președinta Comisiei Europene poate că nu e o negociatoare grozavă, dar măcar nu e un prădător sexual sau un infractor condamnat”, mai scrie Guardian.