Europa se confruntă cu perspectiva unei crize energetice fără precedent, alimentată de tensiunile din Orientul Mijlociu și de blocarea unor rute esențiale pentru transportul de petrol și gaze. Declarațiile recente ale liderilor politici și ale experților conturează un scenariu sumbru, în care efectele economice ar putea rivaliza cu cele generate de pandemia de COVID-19 sau de războiul din Ucraina.
Cancelarul german, Friedrich Merz, a avertizat că impactul acestui conflict ar putea avea consecințe „la fel de grave” precum marile crize recente. În paralel, președinta Banca Centrală Europeană, Christine Lagarde, a declarat că efectele pe termen lung sunt „probabil dincolo de ceea ce ne putem imagina în acest moment”, conform Politico.
Criza este declanșată în principal de perturbarea fluxurilor de energie din Golful Persic, în special prin Strâmtoarea Hormuz, prin care tranzitează aproximativ 20% din petrolul și gazele naturale la nivel global. Închiderea sau limitarea accesului în această zonă a generat panică pe piețele internaționale.
Deși Europa are surse diversificate de aprovizionare, depinzând de livrări din Statele Unite, Norvegia, Azerbaidjan sau Algeria, problema nu este doar disponibilitatea resurselor, ci competiția globală pentru ele. Țările asiatice, mult mai dependente de regiune, sunt dispuse să plătească prețuri mai mari, atrăgând astfel livrările care ar fi ajuns în Europa.
În acest context, experții avertizează că nu mai există „plasă de siguranță” pentru continent, iar efectele ar putea fi resimțite în doar câteva săptămâni.
Primele semne ale crizei sunt deja vizibile. Prețurile carburanților cresc accelerat, iar costurile transportului și ale energiei afectează direct populația și companiile. Combustibilul pentru aviație a înregistrat creșteri record, forțând companiile aeriene să majoreze tarifele sau chiar să reducă numărul de zboruri.
În paralel, oficialii europeni analizează măsuri radicale, inclusiv limitarea consumului de combustibil. Comisarul european pentru energie, Dan Jørgensen, a sugerat deja restricții similare celor din crizele petroliere din anii ’70, precum reducerea utilizării transportului sau chiar raționalizarea carburantului.
Se discută inclusiv scenarii extreme, denumite neoficial „lockdown-uri energetice”, care ar putea impune restricții asupra consumului pentru a preveni epuizarea resurselor.
Efectele nu se limitează la consumatori. Sectorul industrial, în special cel chimic și metalurgic, resimte deja creșterea costurilor. Companiile sunt obligate să transfere aceste costuri către clienți, ceea ce amplifică presiunea inflaționistă.
Președinta Comisia Europeană, Ursula von der Leyen, a descris situația drept o amenințare majoră pentru „industria industriilor” – sectorul chimic, esențial pentru întreaga economie.
În același timp, producătorii de îngrășăminte, plastic sau oțel avertizează că volatilitatea prețurilor energiei pune în pericol investițiile și competitivitatea Europei pe termen lung.
Pe fondul acestor evoluții, economiștii avertizează asupra unui risc tot mai mare de stagflație – o combinație periculoasă între inflație ridicată și stagnare economică.
Comisarul european pentru economie, Valdis Dombrovskis, a atras atenția că această criză ar putea readuce Europa într-un scenariu similar anilor ’70, greu de gestionat din punct de vedere al politicilor economice.
Estimările actuale indică o creștere economică modestă, de aproximativ 1% în Uniunea Europeană, în timp ce inflația ar putea reveni pe un trend ascendent. Acest lucru ar forța Banca Centrală Europeană să majoreze dobânzile, ceea ce ar afecta atât populația, cât și mediul de afaceri.
Chiar și în scenariul optimist în care conflictul s-ar încheia rapid, efectele economice ar persista. Infrastructura energetică afectată și dezechilibrele din piață ar avea nevoie de luni sau chiar ani pentru a reveni la normal.
Potrivit experților din cadrul Agenția Internațională pentru Energie, aceasta ar putea deveni cea mai gravă amenințare la adresa securității energetice globale din istorie.
În prezent, Europa se află într-o cursă contra cronometru. Liderii au la dispoziție doar câteva săptămâni pentru a adopta măsuri care să limiteze impactul unei crize ce riscă să redefinească economia continentului pentru o generație întreagă.