Economia în derivă a Turciei îi subminează puterea lui Erdoğan

Criza costului vieții și tulburările sociale sunt realități care îi periclitează planurile președintelui Erdoğan de a rămâne la putere și, totodată, zădărnicesc aspirațiile geopolitice ale Ankarei, se arată într-o analiză Financial Times. După decenii în care Turcia părea pe punctul de a repeta miracolul sud-coreean – respectiv o transformare economică spectaculoasă, acum pare amenințată de un posibil colaps economic de proporții. Turcia se confruntă simultan cu o criză economică structurală și cu o polarizare politică profundă. Deși măsurile de stabilizare au avut efecte pozitive pe termen scurt, ele riscă să fie anulate de impulsurile autoritare ale liderului de la Ankara.

La Istanbul, în inima Marelui Bazar, un comerciant de ceramică Iznik privește, dezamăgit, către rafturile goale ale magazinului care, până de curând, îi asigura traiul. „Toată lumea are probleme. Numai marile companii mai fac bani”, spune el, deși realitatea pare să contrazică inclusiv această percepție. Aproape o treime din cele mai mari 500 de companii din Turcia au înregistrat pierderi operaționale anul trecut, potrivit Camerei de Industrie din Istanbul.

De la magazinele de artizanat, la clinici de psihoterapie, economia Turciei pare să se afle într-un impas profund. Chiar și clasa mijlocie, odinioară rezilientă, se clatină. „Clienții mei obișnuiți nu-și mai permit ședințele. Nici eu nu-mi mai permit chiria”, spune, citat de Financial Times, Gülsüme Oğuz, psiholog clinician.

Efectele unei corecții întârziate

Criza actuală are rădăcini adânci, dar punctul de inflexiune a fost adoptarea unui program de stabilizare în 2023, sub coordonarea ministrului de finanțe Mehmet Şimşek, fost bancher la Merrill Lynch. Mandatul său: salvarea economiei de 1,3 trilioane de dolari de la hiperinflație și de la amenințarea colapsului balanței de plăți, cauzate în mare parte de politicile de creștere bazate pe dobânzi ultra-scăzute – adică viziunea președintelui Recep Tayyip Erdoğan.

În primă fază, strategia părea să dea roade. Inflația a scăzut, de la 75% la 40%. Banca centrală a început să reducă dobânzile. Rezervele valutare au fost refăcute, iar programul de depozite garantate în funcție de cursul de schimb (KKM) a fost redus.

Dar această stabilizare s-a dovedit iluzorie.

Politica internă torpilează relansarea

Pe 19 martie 2025, arestarea pentru corupție a principalului rival politic al lui Erdoğan – Ekrem İmamoğlu, primarul Istanbulului și candidatul opoziției la prezidențiale – a declanșat proteste masive, panică pe piețele financiare și o nouă rundă de intervenții monetare.

Banca centrală a Turciei a fost forțată să ardă circa 50 miliarde de dolari din rezerve pentru a susține lira și a urcat dobânzile comerciale la un record de 60%. În doar trei săptămâni, încrederea internă și internațională a fost grav afectată.

Companiile și-au amânat investițiile, investitorii de portofoliu au ieșit în masă, iar criza costului vieții s-a prelungit. Aproape 1.000 de firme au intrat în faliment în primele cinci luni ale anului, aproape dublu față de anul precedent.

Implicații politice și internaționale

Sprijinul popular al lui Erdoğan este în scădere, mai scrie sursa citată. Potrivit sondajelor, dacă alegerile prezidențiale s-ar desfășura acum (în loc de 2028), ar pierde în fața lui İmamoğlu. În același timp, negocierile fragile cu militanții kurzi și aspirațiile geopolitice ale Turciei — inclusiv poziționarea sa ca pilon NATO în fața Rusiei și Iranului — sunt în pericol.

Cercul de consilieri apropiați ai președintelui a lăsat să se înțeleagă că Şimşek sau guvernatorul băncii centrale Fatih Karahan ar putea fi înlocuiți. „Dacă se întâmplă asta, piețele turcești vor intra în colaps”, avertizează economiștii.

Eșecul modelului „Erdoğanomics”

În mod paradoxal, Erdoğan a adoptat până la urmă, în toamna lui 2023, tocmai politicile pe care le denunțase ani la rând. Președintele, care considera că dobânzile „mama și tatăl tuturor relelor”, a recunoscut public că „doar cu o politică monetară restrictivă ar putea readuce inflația la o singură cifră”.

Dar tranziția de la un credit ieftin și de la consum stimulat către o austeritate monetară dureroasă nu este lipsită de costuri. Rata reală a dobânzii este acum de aproximativ 20%, iar până la o cincime din companiile din Turcia sunt considerate „zombi” – supraviețuiesc doar cu subvenții sau cu împrumuturi ieftine, potrivit unui raport FMI din 2023.

Erdoğan a mizat pe un model de creștere nesustenabil, în care dobânzile negative (timp de 13 din cei 22 de ani de mandat) au alimentat consumul, construcțiile și iluzia prosperității. În 2022, inflația galopantă, prăbușirea lirei și deficitul de cont curent de aproape 6% din PIB au scos economia de pe traiectoria promițătoare.

O monedă supraevaluată, un export sugrumat

Ironia face ca, în ciuda crizei, lira turcească să rămână relativ puternică. Această apreciere reală a monedei a afectat grav exporturile — mai ales în sectorul textil, care angajează circa 1 milion de persoane.

„Turcia nu mai este competitivă pentru producția de textile cu costuri reduse”, a declarat recent Ahmet Fikret Kileci, liderul unei federații de exportatori. Salariile din țări UE, precum Bulgaria sau Polonia, sunt acum mai mici decât în Turcia.

Pentru turiști, Istanbulul a devenit surprinzător de scump, cu prețuri la restaurante comparabile cu Paris sau Londra. Dar pentru locuitorii de rând, prețurile în creștere și salariile stagnante înseamnă austeritate și deziluzie, comentează sursa citată.

Represalii și frică în lumea afacerilor

Represiunea politică afectează direct mediul de afaceri. Chiar înainte de arestarea lui İmamoğlu, doi executivi de top ai asociației patronale TÜSİAD au fost reținuți pentru „răspândirea de informații false”, după ce au criticat politicile economice ale guvernului.

Atmosfera generală la Istanbul este una de neliniște și resemnare. Investitorii ezită, companiile se tem, iar clasa mijlocie — tradiționalul sprijinul electoral al lui Erdoğan — începe să se întoarcă împotriva sa.

Erdoğan pare prins între propria viziune economică din trecut, care se ciocnește acum cu realitățile pieței globale, tensiune pronunțată, având în vedere că mai are și nevoia de a-și asigura puterea cu orice preț. În acest context, viitorul Turciei devine tot mai imprevizibil, iar impactul se va simți nu doar în regiune, ci și la Bruxelles, Washington și în piețele financiare globale, comentează sursa citată.