Generația AI: cum influențează inteligența artificială modul de gândire al tinerilor din 2025

AI nu mai e doar un instrument ajutător ci un mod de influențare al gândirii tinerilor. În 2025, adolescenții cresc formați de recomandări, chatboți și algoritmi care le spun ce să vadă, ce să creadă și cum să gândească. Ce se întâmplă cu gândirea critică, empatia și curiozitatea într-o lume în care AI este profesor, prieten și oglindă?

Mintea „optimizată”: cum poate AI-ul modela felul în care gândesc copiii

Copiii din 2025 nu mai explorează lumea digitală așa cum o făceau generațiile trecute. Acum, ei sunt ghidați sau chiar „hrăniți” de algoritmi care le anticipează dorințele și le servesc conținut perfect adaptat. De la aplicații educaționale precum Khan Academy sau Duolingo, la TikTok, Netflix și Spotify, AI-ul nu mai e o unealtă, ci un filtru constant prin care tinerii percep realitatea.

Această gândire algoritmică influențează felul în care învață, procesează informații și iau decizii. În loc de reflecție, apare reacția rapidă. În loc de ambiguitate, apare selecția binară. Învățarea devine o cursă contra-cronometru, unde contează doar răspunsul corect și cât de repede ajungi la el. Creativitatea, gândirea critică sau capacitatea de a înțelege nuanțe sunt, adesea, victime colaterale.

Olanda invocă legea pentru securitatea cipurilor ca să preia controlul asupra unui producător chinez de semiconductori

21:14

Amenzi record pentru cele mai mari case de modă. Gucci, Chloé și Loewe, sancționate cu 157 de milioane de euro

20:44

Realitatea devine personalizată, iar modul de gândire mai îngust. Tinerii nu mai pot lua decizii pe cont propriu

Deși AI-ul promite o experiență digitală personalizată, în practică, tinerii riscă să trăiască într-o realitate artificială, închisă. Fie că e vorba de filme, muzică sau idei, algoritmii confirmă și repetă preferințele deja exprimate. Astfel, în loc să fie expuși la idei noi, adolescenții ajung să vadă doar o variantă a lumii care le convine.

Rezultatul? O gândire fragilă, neobișnuită cu dezbaterea și fără antrenament în confruntarea ideilor contradictorii. Feed-urile de social media prioritizează reacții, nu conținut valoros. Explorarea spontană devine tot mai rară, iar simțul descoperirii este înlocuit de confortul predictibil al conținutului familiar.

Școala viitorului: cine educă, de fapt, copiii?

Inteligența artificială transformă profund și educația. Deși oferă acces extins la resurse și o adaptabilitate fără precedent, sistemele AI tind să standardizeze învățarea. Elevii ajung să urmeze trasee de învățare prestabilite, fără să mai exerseze gândirea liberă sau interacțiunea umană.

Mai mult, AI-ul pare să submineze autoritatea profesorului. Cine are dreptate – dascălul din clasă sau aplicația care oferă „răspunsul corect”? În lipsa unei educații digitale solide, elevii riscă să considere algoritmul ca fiind absolut și infailibil. Ceea ce uită însă este că aceste tehnologii sunt create de oameni.

Ce se întâmplă cu relațiile în viața reală

Pe măsură ce AI-ul pătrunde tot mai mult în viața personală a tinerilor, inclusiv în modul în care își construiesc imaginea de sine, apare o ruptură între identitatea reală și cea virtuală. Filtrele, avatarurile și aplicațiile care optimizează imaginea personală creează presiuni subtile, dar profunde, asupra felului în care adolescenții se percep și sunt percepuți.

Mai grav, apar înlocuitori emoționali: chatboți care oferă suport, aplicații care simulează conversații reale sau inteligență artificială care te înțelege mai repede decât un prieten. În acest context, empatia, răbdarea și interacțiunea autentică pierd teren. Tinerii se obișnuiesc cu reacții imediate, feedback instant și relații mediate de ecrane. O ființă umană devine, prin comparație, greu de digerat: complexă, lentă, imprevizibilă.