Generația Z intră într-o perioadă de app-stinență. A început era telefoanelor „proaste” și a diminețior fără mail și rețele

Conceptul de „appstinence” – un joc de cuvinte între „app” (aplicație) și „abstinență” – a fost inventat, se pare, de o studentă de 24 de ani de la Harvard. Crescută în Silicon Valley, cu un iPad primit la doar 9 ani, Nguyen a ajuns să considere dependența de smartphone-uri și rețele sociale ca fiind inamicul productivității și al vieții tihnite, trăite în prezent, se arată într-o analiză Business Insider. Dacă generația milenialilor părea orientată spre tehnologie, generația Z ar putea avea alte preferințe: evită posturile de conducere și preferă telefoanele mai puțin inteligente, pentru a-și proteja viața privată. 

Tot mai multe studii aduc dovezi îngrijorătoare cu privire la dependența colectivă de smartphone-uri și despre efectele toxice ale rețelelor sociale, un context în care mesajul „evangheliei appstinence” prinde contur. Căutările onine pentru telefoane „proaste” sunt în creștere. De la Amsterdam la Brooklyn, cluburile de noapte le cer clienților să își lase telefoanele acasă sau măcar să le țină departe de ringul de dans.

Pe TikTok, o întreagă subcultură Gen Z face recenzii și unboxinguri de „telefoane proaste” – adică simple și fără opțiuni smart. Printre favorite se numără un model Barbie de la HMD (versiunea rebranduită a Cat S22), compatibil cu majoritatea aplicațiilor, dar cu un ecran suficient de mic încât să descurajeze scrollul compulsiv.

Rusii introduc controale la smartphone. Verificări obligatorii în stațiile de metrou

21:44

SUA accelerează mineritul în Alaska și cumpără 10% din Trilogy Metals. Un drum industrial spre resursele critice, în proiect

21:09

Generația Z

O viață fără scroll infinit și fără mailuri dimineața

Unii dintre tinerii cu care au vorbit reporterii Business Insider, într-o analiză a acestui trend, abia dacă își folosesc telefonul mobil. Un număr tot mai mare de americani, în special milleniali și reprezentanți ai generației Z, adoptă așa-numita „appstinence”: un angajament voluntar de a trăi fără scroll infinit, fără notificări neîntrerupte și fără dependență digitală. „Timpul petrecut în fața ecranului începuse să concureze alte lucruri din viața mea”, spune Thurmond, 41 de ani.

„Nu-mi doresc ca divertismentul meu să vină din telefon. Nu-mi doresc să mediez conversațiile substanțiale prin telefon. Prefer să trăiesc toate acestea în lumea reală, analogică”, spune el, citat de Business Insider.

După o perioadă de entuziasm tehnologic, mulți au devenit conștienți de modul în care smartphone-ul le afectează sociabilitatea și productivitatea. O tendință în cazul acestei categorii este să renunțe la telefoanele SMART pentru unele mai “prostuțe”, care permit doar apeluri și mesaje, fără acces la e-mail sau rețele sociale. Cu o interfață minimalistă și o funcționalitate limitată, dispozitivele non-smart sunt concepute special pentru a preveni dependența digitală.

Textieri compulsivi care s-au reconvertit

Trecerea nu a fost lipsită de dificultăți. Thurmond, care se autodescrie ca „texter compulsiv”, a avut dificultăți cu tastatura E Ink a noului său telefon, care necesită un timp de adaptare. Iar faptul că nu mai era conectat constant la Internet a dus la sincope în răspunsuri la diverse mesaje, ceea ce a generat unele tensiuni cu fosta lui parteneră.

Totuși, pe măsură ce își reducea timpul petrecut pe ecran, Thurmond a descoperit că dependența sa de Android fusese mai mică decât ar fi crezut și că multe dintre micile frustrări ale Light Phone-ului se transformau, de fapt, în beneficii. A început să sune în loc să trimită mesaje, ceea ce i-a adus interacțiuni mai satisfăcătoare. Diminețile și le începe planificându-și obiectivele pe o tablă albă, în loc să răspundă la e-mailuri și notificări. Iar pentru a închiria bicicletele Citi Bike din New York, a cerut o cheie fizică de 10 dolari, în loc să se bazeze pe aplicație.

„Mă simțeam mai relaxat, pentru că nu mai aveam toate acele gânduri agitate în minte”, spune el. „Viața de zi cu zi a devenit mai plină de sens”.

Gen Z

„Appstinence” – o mișcare cu o misiune

Mulți dintre cei care au trecut prin acest detox și-au găsit misiunea în a-i ajuta pe alții să se detașeze, la rândul lor, de tehnologie. În urmă cu un an, Nguyen, o altă tânără inclusă în această cercetare, a fondat un club la Harvard, numit APPstinence, și a lansat un site cu același nume.

„După ce am adoptat acest stil de viață, mi s-a părut că am descoperit un avantaj competitiv incredibil, un mic secret pe care voiam să-l împărtășesc cu ceilalți”, spune Nguyen.

Nguyen are trei „dumb phones”, inclusiv un Light Phone, pe care le alternează în funcție de nevoile momentului. Pentru ea, appstinence nu este o renunțare la tehnologie, ci o punte spre o relație mai sănătoasă cu aceasta. „A renunța la social media nu înseamnă că ai pierdut”, spune ea. „Nu e o capitulare. Nu e ca și cum te predai înfrântă”.

Reacția generațiilor născute cu ecranul în mână

Adulți ca Thurmond și Nguyen, care au crescut odată cu explozia internetului și a rețelelor sociale, sunt poate cei mai înfocați în încercarea de a recâștiga unele lucruri pierdute, cum ar fi atenția și claritatea. Mișcarea atrage tot mai mulți tineri, inclusiv adolescenți și studenți. Un sondaj recent al Pew Research Center arată că majoritatea adolescenților americani au acces la smartphone, iar aproape jumătate sunt „aproape constant” online.

Samantha Palazzolo a primit primul iPhone în clasa a șasea și a petrecut anii de liceu cu ochii în ecran.

„Stăteam pe rețele sociale în loc să dorm, chiar dacă eram obosită”, spune ea, acum în vârstă de 20 de ani.

În anul întâi de facultate, la University of Illinois, a început să-și pună întrebări serioase despre această dependență. După o dimineață în care s-a trezit rușinată de o postare pe care o făcuse pe Instagram în noaptea precedentă, a realizat că rețelele sociale îi „ucideau vibe-ul”.

„Toată lumea ne spunea: ‘Veți ține minte aceste momente toată viața’. Dar telefonul mă distrăgea exact de la aceste momente pe care ar fi trebuit să le țin minte”.

Gen z

Așa că, împreună cu două prietene, și-a cumpărat un telefon cu clapetă, o tehnologie veche, dar complet nouă pentru ele. I-a plăcut cum gadgetul cu aspect retro stârnea conversații. Iar pentru a-și proclama eliberarea de rețelele sociale, Palazzolo a apelat – unde altundeva? – la social media. Videoclipul său de pe TikTok, în care lăuda telefonul cu clapetă, a devenit viral, adunând peste 18 milioane de vizualizări.

Înapoi la realitate

Seán Killingsworth a fost un adept precoce al appstinence. La 15 ani, a renunțat la smartphone și a început să organizeze evenimente fără telefoane în liceul său. Unii colegi l-au ridiculizat pe Instagram, exact genul de bullying online de care voia să scape. Dar Killingsworth a continuat. Astăzi, la 22 de ani, conduce Reconnect Movement, care organizează evenimente fără telefoane în campusurile universitare „pentru a crea un spațiu social autentic, neîntrerupt. Desigur, o o raritate pentru generația Z”.

Recent, a colaborat cu Nguyen și cu Jonathan Haidt, autorul volumului „The Anxious Generation” și susținător al școlilor fără telefoane. Din această colaborare a fost lansată o „Zi Internațională a Appstinencei”, în parteneriat cu Truth Initiative, o organizație care luptă împotriva dependenței de nicotină în rândul tinerilor. Scopul: încurajarea adolescenților să șteargă aplicațiile de social media, măcar pentru o zi.

„Este ca o atrofiere musculară a abilităților sociale”, spune Killingsworth despre viața dominată de telefoane. Din fericire, adaugă el, această stare e reversibilă, dacă e abordată la timp. „Revin la normal în 15-30 de minute”.

Un lux de nișă?

Pentru Thurmond, totul a început în 2022. După pandemie, a dorit mai multe interacțiuni reale și a început să organizeze întâlniri lunare de „detox digital”, la care participau persoane care simțeau, la rândul lor, că indicii de utilizare a telefonului le explodaseră în timpul lockdown-ului. A venit la această adunare inclusiv un bărbat care vorbise luni întregi doar cu un chatbot AI. Participanții, spune el, erau mult mai diverși decât cei din bula digitală a social media. La una dintre întâlniri, l-a invitat ca vorbitor pe Joe Hollier, cofondatorul Light Phone.

Light Phone este un produs de nișă asumat, un „dispozitiv simplu”, conceput să fie folosit cât mai puțin. Prețul, însă, nu este la îndemâna oricui: 699 de dolari pentru cel mai recent model, cu 100 de dolari mai mult decât iPhone 16e, dar cu mult mai puține funcții. Clienții sunt în principal tineri între 25 și 40 de ani. „Valoarea constă în faptul că nu te distrage, dar îți oferă liniștea că, în caz de urgență, ai totuși un telefon”, spune Hollier.

Gen Z

Mișările celor dezamăgiți de aplicațiile „addictive”

Ideea i-a venit în urmă cu un deceniu, în timpul unui incubator Google dedicat creatorilor de aplicații. Hollier și colegul său, Kaiwei Tang, au fost dezamăgiți de obsesia industriei pentru „aplicații addictive”.

Prototipul Light Phone a fost dezvoltat în timpul studiilor la School of Visual Arts din New York. De atunci, pe valul appstinence, a vândut 100.000 de unități. În 2023, a lansat o ediție limitată, în colaborare cu pgLang, agenția creativă a lui Kendrick Lamar, vândută integral în mai puțin de o zi.

Totuși, Hollier recunoaște limitele produsului său într-o lume hiper-digitalizată. Un cuplu a povestit că a avut o seară romantică minunată cu Light Phone, până când n-au reușit să comande un Uber și s-au certat încercând să găsească o soluție.

Chiar și susținătorii cei mai dedicați ai appstinence admit că uneori sunt trași înapoi în obiceiurile vechi. Palazzolo, recent absolventă, mai folosește ocazional telefonul cu clapetă când iese cu prietenii, dar anticipează că va reveni la smartphone pe măsură ce își caută un loc de muncă într-un oraș mare. „Este eliberator,” spune ea, „dar e foarte nepractic”.

Pentru cei care aleg totuși să rămână „curați”, cea mai mare provocare este să trăiască într-o lume a dependenței digitale. Thurmond resimte asta în New York, unde majoritatea trecătorilor sunt cu ochii în telefon sau creează conținut pentru rețele. „Este ca și cum ai renunța la alcool, dar ai trăi permanent într-un bar,” spune el.

„E ca un blestem aruncat asupra tuturor”, adaugă. „Și nici măcar nu-și dau seama că pot ieși de sub de sub acest blestem”.