Google a confirmat oficial că un algoritm de ultimă generație, rulat pe computerul său cuantic, a depășit pentru prima dată capacitățile supercomputerelor clasice. Algoritmul a fost testat prin compararea rezultatelor cu tehnologia NMR (rezonanță magnetică nucleară), aceeași utilizată la scanările RMN.
Google a anunțat că a reușit să creeze un algoritm capabil să depășească performanțele celor mai avansate supercomputere. Acesta a calculat structura unei molecule, o sarcină imposibil de realizat pentru computerele clasice.
„Pentru prima dată în istorie, un computer cuantic a rulat un algoritm verificabil, imposibil pentru supercomputerele convenționale. Această performanță repetabilă reprezintă fundamentul pentru aplicații scalabile”, a scris compania.
Michel Devoret, cercetător principal în cadrul unității Quantum AI de la Google și laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, a declarat că această realizare este „un pas esențial spre calculul cuantic la scară largă”.
Rezultatele au fost publicate miercuri în revista Nature, confirmând că algoritmul a permis funcționarea computerului cuantic de 13.000 de ori mai rapid decât un computer clasic.
Specialiștii descriu momentul ca fiind o dovadă clară a obținerii unui „avantaj cuantic”, punctul în care un computer cuantic poate executa o sarcină imposibilă pentru tehnologia tradițională.
„Google a demonstrat că există o sarcină care nu poate fi realizată de computerele clasice. Este impresionant, dar trebuie înțeles că nu are încă un impact direct asupra vieții de zi cu zi”, a explicat Winfried Hensinger, profesor de tehnologii cuantice la Universitatea din Sussex.
Algoritmul a fost testat prin compararea rezultatelor cu tehnologia NMR (rezonanță magnetică nucleară), aceeași utilizată la scanările RMN, și a dezvăluit informații noi, inaccesibile prin metodele clasice.
Totuși, experții avertizează că drumul către computere cuantice complet funcționale este lung. Pentru a rezolva probleme complexe din medicină, energie sau criptografie, ar fi nevoie de milioane de qubiți stabili. O provocare uriașă, având în vedere că aceștia sunt extrem de instabili și necesită condiții de funcționare aproape imposibile cum ar fi temperaturile apropiate de zero absolut și protecția totală împotriva perturbațiilor electromagnetice.
Diferența fundamentală dintre computerele clasice și cele cuantice stă în modul în care procesează informația.
Computerele clasice folosesc biți, adică valori 0 sau 1, transmise prin impulsuri electrice. Toate mesajele, filmele și aplicațiile de pe telefon sunt alcătuite din astfel de șiruri de biți.
Iar computerele cuantice folosesc qubiți, particule elementare precum electroni sau fotoni, care pot fi în mai multe stări simultan. Această proprietate permite calcularea simultană a unui număr uriaș de rezultate.
Astfel, această putere le face capabile să rezolve probleme de o complexitate imposibilă pentru computerele clasice. Totuși, instabilitatea qubiților este cel mai mare obstacol. Dacă sunt afectați de zgomot electromagnetic sau de variații de temperatură, calculele devin eronate.