Investitorii americani văd șanse, dar și riscuri în România

Departamentul de Stat al SUA a publicat un raport despre climatul investițional din România. Raportul atrage atenția asupra oportunităților economice, dar și asupra riscurilor majore. Documentul descrie țara drept atractivă prin poziția strategică și resursele sale, însă avertizează că mediul de afaceri rămâne „imprevizibil”.

România, atractivă pe hârtie: IT, energie și automotive, în topul intereselor

Raportul americanilor arată că România continuă să caute investiții străine directe. Printre sectoarele cu un potențial ridicat se numără: tehnologia, energia și serviciile.

Poziția strategică a țării, apartenența la UE și NATO, o forță de muncă bine pregătită și relativ ieftină, precum și resursele naturale variate, transformă România într-un punct de interes pentru companiile internaționale care vor acces la piețele din Europa, Caucaz și Orientul Apropiat.

Războiul din Iran a costat SUA 38 de miliarde de dolari. Nota de plată continuă să crească

08:30

„Beerflation” la Oktoberfest: berea costă de cinci ori mai mult decât în 1985

18:19

Investitorii americani au identificat oportunități în mai multe domenii. Acestea variază de la IT și telecomunicații, la energie, apărare, producție și sănătate, până la servicii financiare și bancare.

Totuși, în pofida acestor avantaje, raportul avertizează că legislația schimbată brusc, birocrația și vulnerabilitățile macroeconomice reduc atractivitatea României pe termen lung.

Creștere economică modestă și inflație peste ținta BNR

Analiza notează că economia României a urmat, după 1989, o traiectorie ascendentă, dar cu mari fluctuații.

În 2023, economia a crescut cu 2,5%, dar în 2024 avansul a fost de sub 1%, semnalând o încetinire clară. Inflația anuală a coborât de la 10,4% în 2023 la 5,6% în 2024, dar rămâne peste ținta BNR, ceea ce pune presiune pe consumatori și pe mediul de afaceri.

Pe termen mediu, americanii estimează că evoluția depinde masiv de capacitatea României de a absorbi fondurile europene disponibile. Țara este eligibilă pentru 77 miliarde de euro până în 2030, din care 28,5 miliarde prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).

Însă birocrația excesivă și întârzierile în implementarea reformelor amenință să reducă efectele acestor fonduri. Raportul subliniază că toate jaloanele trebuie atinse până în august 2026, altfel România riscă să piardă finanțări esențiale.

România face pași spre modernizare, dar e blocată de privatizări și guvernanță corporativă fragilă

Un punct critic al raportului vizează întreprinderile de stat, care domină sectoare cheie, precum producția de energie.

Deși România a făcut pași spre modernizare, privatizările au stagnat din 2014, iar vânzările de participații minoritare au rămas excepții. Singurul moment notabil a fost listarea participației Fondului Proprietatea la Hidroelectrica în 2023, care a impulsionat piața de capital. În 2024 nu au existat astfel de tranzacții.

Raportul denunță și practica guvernelor succesive de a ocoli regulile de guvernanță corporativă prin numirea de directori interimari, evitând astfel cerințele de transparență.

În martie 2024 a fost creată Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanței Întreprinderilor Publice (AMEPIP), dar aplicarea regulilor rămâne deficitară. În februarie 2025, legislația de guvernanță a fost modificată pentru a răspunde recomandărilor OCDE și criteriilor PNRR, însă consultările și evaluările de impact nu se respectă uniform.

Corupția, obstacolul constant

Raportul Departamentului de Stat recunoaște că România a făcut progrese importante în combaterea corupției, dar avertizează că fenomenul rămâne o provocare serioasă pentru mediul de afaceri.

Investitorii americani reclamă frecvent probleme legate de serviciul vamal, autoritățile fiscale locale și funcționarii municipali, unde corupția este percepută ca fiind persistentă.

De asemenea, schimbările bruște de politici și legislație, dictate de priorități guvernamentale instabile, generează un climat de afaceri imprevizibil, care descurajează planurile pe termen lung ale companiilor internaționale.