Ministerul Economiei propune reorganizarea companiei naționale Romarm într-un holding industrial integrat, cu activitățile grupate pe clustere specializate, precum producția de armament, industria navală și cercetarea. Noua structură ar urma să funcționeze în sistem dualist, cu un consiliu de supraveghere și un directorat, obiectivul declarat fiind eficientizarea activității și reducerea influenței politice asupra conducerii.
Propunerea face parte dintr-un pachet de patru documente de politică publică lansate la dezbatere de ministrul interimar al Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, Irineu Darău. Celelalte documente vizează monitorizarea investițiilor și a obligațiilor de producție locală din programul SAFE, reducerea dependenței de importurile de materii prime critice și crearea unei structuri naționale pentru promovarea turismului românesc. Potrivit ministrului, reformele necesită un angajament instituțional pe termen mediu, de aproximativ trei-patru ani, deoarece unele decizii presupun colaborarea mai multor instituții ale statului și pot implica fuziuni, reorganizări și eficientizarea companiilor publice.
Analiza Ministerului Economiei susține că Romarm funcționează în prezent mai degrabă ca un intermediar comercial decât ca o structură care coordonează integrat producția din industria națională de apărare. Documentul arată că participația companiei-mamă este sub 20% în majoritatea filialelor sale, ceea ce limitează capacitatea de coordonare directă a activităților acestora.
În modelul propus, cele 15 filiale Romarm ar urma să fie reunite într-o structură industrială mai coerentă, organizată pe domenii de activitate. Clusterele ar putea grupa unități cu profiluri apropiate, inclusiv producția de armament, activitățile din industria navală și cercetarea. Scopul este coordonarea mai eficientă a resurselor, reducerea fragmentării și crearea unei capacități industriale care să răspundă mai bine cererii de pe piața internă și celei externe.
Modelul de conducere dualist presupune separarea funcțiilor de supraveghere de cele executive. Un consiliu de supraveghere ar avea rolul de control și orientare strategică, în timp ce directoratul ar gestiona activitatea curentă. Ministerul prezintă această variantă ca pe un instrument de profesionalizare a managementului și de diminuare a influenței politice.
Reorganizarea nu este prezentată drept o măsură deja finalizată, ci ca o opțiune de reformă supusă dezbaterii. Aplicarea ei ar necesita decizii instituționale și un calendar de implementare, într-un proces care, potrivit lui Darău, ar trebui să se desfășoare pe parcursul mai multor ani.