Prelungirea măsurilor de limitare a adaosurilor comerciale la benzină și motorină ar putea produce efecte diferite asupra companiilor din piața carburanților, cu riscul de a pune presiune pe benzinăriile independente și de a consolida poziția marilor grupuri petroliere. Deși intervenția statului urmărește să limiteze creșterile de prețuri și să protejeze consumatorii, excepțiile prevăzute în legislație pot crea condiții diferite de concurență între operatorii care controlează mai multe etape ale lanțului petrolier și firmele care se ocupă doar de distribuție sau vânzare.
Menținerea actualului mecanism de lomitare a aadaosurilor comerciale la combustibili ar putea reduce marjele comerciale ale distribuitorilor independenți, în timp ce companiile integrate, care dețin rafinării, importă carburanți și operează rețele proprii de stații, au mai multe posibilități de a-și repartiza veniturile între diferitele activități, potrivit unei analize publicate de Săptămâna Financiară, citată de Mediafax.
Într-un scenariu în care unii operatori independenți ar pierde teren, concurența s-ar putea diminua, ceea ce ar crea, pe termen lung, condiții pentru noi presiuni asupra prețurilor la pompă. Aceste efecte reprezintă riscuri posibile, nu certitudini privind evoluția prețurilor. Costul benzinei și al motorinei depinde în continuare de cotațiile internaționale, cheltuielile de aprovizionare și transport, fiscalitate și comportamentul concurențial al companiilor.
Cadrul legislativ introdus în 2026 pentru piața țițeiului și a produselor petroliere stabilește limite pentru adaosurile comerciale practicate în activitățile vizate. Legea nr. 162/2026 reglementează măsurile de criză de pe piața carburanților, iar restricțiile aplicabile adaosurilor au drept reper nivelurile medii înregistrate în 2025, cu posibilitatea unei ajustări în funcție de inflația anului trecut.
În forma descrisă în analiza citată, autoritățile au avut în vedere prelungirea măsurilor până la 31 martie 2027. Propunerea nu fusese însă adoptată definitiv la momentul relatării: proiectul a fost retras de pe lista de vot a Camerei Deputaților la 14 octombrie, la solicitarea Ministerului Finanțelor.
Retragerea de la vot înseamnă că prelungirea propusă necesita în continuare clarificări și parcurgerea etapelor legislative relevante. Prin urmare, data de 31 martie 2027 trebuie privită ca termenul avut în vedere de proiect, nu ca o prelungire deja intrată în vigoare.
Scopul intervenției statului este de a limita majorarea adaosurilor comerciale în condițiile volatilității pieței petroliere și ale presiunilor asupra prețurilor suportate de consumatori. Totuși, efectele măsurii depind de modul în care sunt definite activitățile supuse restricțiilor și de felul în care costurile și marjele se distribuie de-a lungul lanțului de aprovizionare.
Potrivit cadrului legislativ publicat pe portalul oficial al legislației, reglementările pentru piața petrolieră au fost introduse în contextul unor creșteri importante ale cotațiilor internaționale și al preocupărilor privind aprovizionarea cu carburanți. Actele normative prevăd inclusiv posibilitatea prelungirii succesive a situației de criză, prin măsuri adoptate de Parlament sau Guvern.
Una dintre principalele probleme semnalate în analiza Săptămâna Financiară privește excepțiile de la plafonarea adaosurilor comerciale. Articolul 2 alineatul (11) din Legea nr. 162/2026 exclude din restricțiile respective activitățile de rafinare și prima comercializare a produselor rezultate din prelucrarea țițeiului. Excepția se aplică, de asemenea, importurilor și primei vânzări a produselor petroliere importate.
Această delimitare poate avea consecințe asupra modului în care se formează prețul de achiziție al carburantului pentru operatorii situați în avalul lanțului comercial. În timp ce anumite etape inițiale sunt exceptate, activitățile de distribuție și vânzare care intră sub incidența restricțiilor trebuie să respecte limitele prevăzute de lege.
Diferența este relevantă mai ales pentru companiile care controlează mai multe segmente ale activității petroliere. Un grup care deține o rafinărie, importă produse petroliere și operează propriile benzinării poate obține venituri în etape diferite ale lanțului, în funcție de structura sa comercială și de costurile fiecărei activități.
În schimb, o benzinărie independentă care nu deține rafinărie și nu importă direct carburant depinde de prețurile și condițiile de aprovizionare oferite de furnizori. Dacă prețul de achiziție reflectă marje aplicate într-o etapă exceptată, iar revânzarea către client este supusă plafonării, spațiul comercial disponibil pentru acoperirea costurilor proprii poate deveni mai redus.
Excepțiile nu înseamnă automat că marile companii vor practica prețuri mai mari sau că toate firmele independente vor înregistra pierderi. Efectul concret depinde de contractele comerciale, costurile de operare, volumele vândute și modul în care fiecare companie își organizează activitatea. Totuși, diferența de tratament legislativ poate ridica probleme privind condițiile de concurență între operatorii cu modele de afaceri diferite.