O fostă corporatistă a încercat rețeta fericirii danezilor. Secretul care a învins stresul și singurătatea

Într-o lume dominată de stres și singurătate, rețeta fericirii danezilor a devenit o adevărată revelație pentru cineva care a decis să o testeze în viața sa agitată. Prin explorarea pasiunilor și redescoperirea echilibrului interior, ea a găsit o cale neașteptată de a învinge presiunile cotidiene și izolarea emoțională.

Timp de peste patru ani, Marina Cooley a ocupat funcția de profesor la Goizueta Business School din cadrul Universității Emory. Anterior, a lucrat în mediul corporatist, în organizații precum Coca-Cola și IBM. Recent, în scop profesional, a călătorit în Danemarca, una dintre cele mai fericite țări din lume, pentru a preda un curs intitulat „Planul Fericirii”. Acolo, a descoperit un lucru cunoscut de mulți: hobby-urile sunt o parte integrantă a vieții danezilor.

De la ciclism la cusut, ea a observat cum danezii găsesc bucurie în activitățile cotidiene din afara serviciului. La întoarcerea în Statele Unite, a considerat că hobby-urile ar putea fi soluția pentru a-și deconecta mintea hiperactivă. Anul trecut, a decis să pună această teorie la încercare.

UE redeschide disputa privind taxarea profiturilor companiilor din energie. Șase state europene cer o soluție la nivelul Uniunii

11:48

Activele mai multor companii occidentale, transferate unei firme rusești

10:02

Pe parcursul unui an, a încercat 17 hobby-uri: gătit, scufundări în apă rece, realizarea de colaje, broderie, golf, proiecte DIY pentru casă, călărie, confecționarea de bijuterii, mahjong, fabricarea de ornamente, pictură, pickleball, ceramică, cățărare pe stâncă, cusut, tenis și prelucrarea lemnului.

Experimentul său a transformat-o, făcând-o mai puternică, mai curajoasă și mai încrezătoare, spune Cooley într-un eseu pentru CNBC. După un an, a suferit o schimbare fundamentală.

1. A renunțat la obiceiul de a scrolla obsesiv

Pentru a-și face loc pentru experimentul cu hobby-uri, a trebuit să găsească timp – ceva ce, inițial, considera că îi lipsește ca mamă ocupată și cu o carieră solicitantă. Spre surprinderea ei, a descoperit că există „buzunare de timp” peste tot, mai ales după ce a renunțat la obiceiul de a se uita la televizor, muncind pe jumătate și navigând fără scop pe un al doilea ecran, seara.

Când mâinile îi sunt acoperite de făină, când ține o pensulă sau când se agață de un perete de escaladă, telefonul este pur și simplu inaccesibil. A realizat că avea mai mult control și mai puțin stres atunci când își canaliza energia spre învățarea de noi abilități, în loc să fie absorbită de algoritmii rețelelor sociale.

2. A învățat să își păstreze bucuria pentru viitor

Iubea prelucrarea lemnului, dar acest hobby implică un cost inițial considerabil și nu este compatibil cu prezența copiilor mici în preajmă. Așa că a renunțat la idee. În mod ironic, un prieten, care auzise de experimentul ei, a invitat-o la atelierul său de prelucrare a lemnului, iar câteva luni mai târziu, ea a încercat din nou.

De data aceasta, în loc să se simtă copleșită, a realizat că prelucrarea lemnului este un hobby „nu pentru acum”. Ea își imaginează un viitor în care copiii vor fi mai mari, garajul va fi dotat cu unelte și vor construi împreună biblioteci pentru biblioteca lor de vis.

Experiența a învățat-o să încerce hobby-uri chiar dacă nu se potrivesc cu perioada curentă a vieții. Ele pot fi „păstrate” pentru mai târziu.

3. A descoperit că munca unora este relaxarea altora

Fiind mamă a doi copii mici, una dintre cele mai dificile întrebări din viața ei era: „Ce mâncăm?” Pentru ea, orice activitate în bucătărie era considerată muncă.

Însă, când a petrecut timp cu Sophie, o studentă la Emory, a constatat că fiecare persoană își găsește relaxarea în activități diferite. Pentru Sophie, gătitul era departe de a fi o corvoadă; o ajuta să se destindă de la rigorile vieții de studentă.

Într-adevăr, ea însăși a descoperit că procesul de a găti era metodic și liniștitor. Activitatea era una tăcută, spre deosebire de pregătirea cinei în familie, iar eforturile sale se concretizau într-un deliciu culinar.

Odată ce a înțeles hobby-urile din această perspectivă, a realizat că proiectele DIY pentru casă erau un hobby pentru ea, dar o muncă pentru alții. Așadar, dacă cineva face ceva în mod constant și găsește bucurie în asta, poate denumi acea activitate un hobby!

4. Și-a redefinit conceptul de „îngrijire personală”

Mult timp, avea programări regulate pentru manichiură, tratamente faciale și extensii de gene. Credea că îngrijirea personală o va ajuta să atingă un echilibru, dar, în realitate, aceste programări au generat stres, deoarece trebuia să fie în mai multe locuri la ore fixe.

Nu este nimic în neregulă cu o vizită ocazională la salonul de înfrumusețare, dar, după câteva luni de experiment, a realizat că, în loc să-și facă aceste programări pentru a-și liniști mintea, își redirecționa toată energia și timpul liber către hobby-uri.

O regulă generală care i-a plăcut a fost că o persoană are nevoie de un hobby pentru minte, un hobby pentru creativitate și un hobby pentru a se menține în formă. Pentru ea, acestea au devenit mahjong, proiecte DIY pentru casă și tenis.

5. S-a simțit mai puțin singură

America se confruntă cu o epidemie de singurătate. Însă ea a observat că pasionații de hobby-uri pe care i-a întâlnit prin experimentul său nu se simțeau singuri.

Când a fost invitată să încerce călăria, a văzut cât de unită era comunitatea. Ce a impresionat-o a fost cum oameni de toate vârstele erau uniți de dragostea lor pentru cai. Când a petrecut timp cu alpiniștii, a auzit cum își împărtășeau informații despre rute pentru ca alți alpiniști să aibă succes.

Fiecare grup de pasionați de hobby-uri formează o comunitate și construiesc activ relații și identități în afara locului de muncă. Echipa ei de tenis este formată din aproximativ 20 de mame, care, împreună, au aproximativ 53 de copii sub 13 ani.

Faptul de a fi alături de coechipierele ei îi amintea constant că are timp să-și urmeze hobby-urile.

6. Nu s-a mai temut de discuțiile superficiale

De fiecare dată când întreba pe cineva despre hobby-ul său, era surprinsă. Odată, în timp ce discuta cu decanul admiterilor de la Emory, o persoană pe care o știa ca fiind un profesionist riguros, aceasta i-a dezvăluit că weekendurile sale erau pline de curse competitive de navigație.

Odată ce oamenii au auzit de experimentul ei, nu a mai fost nevoită să inițieze discuții superficiale. În schimb, s-a trezit în conversații profunde cu alții, înțelegând cine erau ei la esență, dincolo de obligațiile cotidiene.

Datorită anului petrecut explorând hobby-uri, ea simte că își cunoaște mult mai bine persoanele din viața ei.

Secretul fericirii și al echilibrului

Adesea, foștii ei studenți îi povestesc despre epuizare. Ei spun că, odată ce vor găsi un echilibru la locul de muncă, se vor dedica unui hobby.

Din păcate, echilibrul nu funcționează așa. Nu este o pietricică strălucitoare pe care o găsești în drum spre serviciu. Dacă îți dorești echilibru, secretul este să-ți găsești un hobby. Acest lucru te va forța, în mod natural, să-ți definești limitele: ca angajat, ca părinte și ca individ.

Experimentul ei s-a încheiat, dar hobby-urile sunt în continuare o parte integrantă a vieții sale. Face parte dintr-o echipă de tenis, are o partidă fixă de Mahjong și învață golf alături de copiii ei.