Industria frumuseții vinde pure iluzii? Studiile sugerează că, fără anumite vehicule transportoare, cremele anti-ageing nu pot acționa acolo unde apar ridurile. Industria cosmetică cheltuia, în 2022, 7,7 miliarde de dolari pe publicitate, nu pe cercetare. Pare că sume importante sunt alocate construirii unui mit. Două studii publicate anul acesta, la care au colaborat și mai mulți cercetători din România, reprezintă, însă, un pas în avans într-o industrie care generează anual venituri record și un imens hype la nivel global.
Diverse centre de cercetare au demonstrat, de-a lungul timpului, că majoritatea cremelor anti-îmbătrânire nu pot pătrunde în stratul pielii în care se formează ridurile, ceea ce relativizează promisiunile și succesul unui sector-vedetă. Industria de frumusețe generează anual 511 miliarde de dolari din produsele cosmetice. Din acest total, un raport estimează că piaţa globală a produselor anti-îmbătrânire (anti-aging products) se ridica la ~ 52,44 miliarde de dolari în 2024 şi va ajunge la ~80,61 miliarde de dolari până în 2030.
Cercetările în dermatologie sugerează, însă, că, din punct de vedere științific, majoritatea acestor produse nu au cum să fie eficiente. Este, fizic, imposibil. Nu este o opinie. Este o realitate măsurabilă.
„Pielea umană are proprietăți unice, cea mai evidentă fiind funcția sa de barieră fizico-chimică. Tegumentul uman rezistă pătrunderii multor molecule. Există și moleculele mai mici, care pot traversa pielea. Acestea trec prin stratul cornos, considerat principalul obstacol. Argumentăm că greutatea moleculară (MW) a unui compus trebuie să fie sub 500 Dalton pentru absorbția cutanată. Moleculele mai mari nu pot traversa stratul cornos”, se arată într-un studiu PubMed.
Interesant este că toate ingredientele vedetă, vehiculare pe etichete și în campanii publicitare sunt cu mult mai mari decât această greutate limită. Poți avea, deci, surpriza că nici cea mai scumpă cremă nu a pătrunde dincolo de stratul superficial. Cele mai multe nu ajung nici măcar aproape de locul în care se degradează colagenul. Moleculele pur și simplu nu reușesc să treacă bariera pielii. Totuși, arată unele echipe de cercetare, unele ingrediente pot pătrunde, cu tehnologii și vehicule speciale, cum ar fi microparticulele sau prin microneedling.
În anul 2000, cercetătorii de la Universitatea din California au descoperit că nicio substanță nu poate ajunge în derm – stratul în care se formează ridurile – dacă moleculele sale depășesc 500 de Daltoni. Un Dalton reprezintă greutatea moleculară. Cu cât cifra e mai mică, cu atât molecula e mai mică.
Apa, de exemplu, are 18 Daltoni. Pătrunde ușor. Moleculele de colagen din cremele scumpe au între 15.000 și 50.000 de Daltoni. „E ca și cum ai încerca să împingi o minge de baschet printr-o gaură de cheie”, explică biochimistul James Morrison. „Fizica pur și simplu nu permite”.
Există o metodă simplă de a afla dacă produsele tale cosmetice ar putea funcționa. Uită-te la lista de ingrediente. Dacă în primele cinci apar „colagen”, „elastină” sau „acid hialuronic”, verifică greutatea lor moleculară. Colagenul standard are peste 50.000 de Daltoni. Acidul hialuronic obișnuit depășește un milion de Daltoni. Elastina are cam 70.000.
„Proteina colagen joacă un rol esențial în menținerea fermității pielii. Cremele topice care conțin fibre de colagen sunt larg disponibile, dar eficiența lor este discutabilă, din cauza penetrării limitate în piele. Atunci când colagenul este aplicat sub formă de cremă, el nu pătrunde în piele. Structura pielii rămâne neschimbată”, se arată într-un studiu publicat în 2022.
Niciuna dintre aceste molecule nu poate trece, singură, bariera pielii. În rest, este fizic imposibil, scrie sursa citată. Micro-polimerii care trec au doar 240 de Daltoni, împreună cu molecule purtătoare specializate, care le permit să pătrundă și mai adânc în piele.
Ridurile nu apar, însă, la suprafață, ci în derm, aflat la 1–4 milimetri sub ceea ce se vede. Acolo se află colagenul – proteina care susține structura feței. Când colagenul se descompune, pielea se prăbușește spre interior. Asta înseamnă o cută – adică un rid. Industria cosmetică știe că moleculele din cremele pe care le promovează în general nu pot ajunge acolo. O posibilă explicație a faptului că promite, totuși, asta este fie o aspirație către eficiență, fie o poveste despre câștiguri.
„Costul de fabricație al unei creme cosmetice poate fi foarte redus, adesea doar câțiva dolari per unitate”, scrie Startup Financial Projection. „Prețul de vânzare al acestor produse este de obicei de zeci de ori mai mare decât costul de producție, în funcție de brand și de marketing”, scrie Umbrex. Industria cosmetică utilizează marje mari, pentru a acoperi cheltuielile de marketing și distribuție, nu doar costul ingredientelor. În plus, diferențele între brandurile de masă și cele premium pot face ca multiplii dintre prețul de producție și cel de vânzare să varieze semnificativ.
„Rezultatele folosirii acestor creme sunt pur subiective. Atunci când nu se văd schimbări, clienta dă vina pe ea însăși”, spun criticii. Industria cheltuiește miliarde de dolari pe publicitate, nu pe cercetare. Sunt bani care ar trebui să le convingă pe femei că aceste produse totuși funcționează. În același timp, studiile reale sunt ignorate, iar speranța e ambalată frumos, într-o poleială strălucitoare.
În cele din urmă, știința ar putea oferi, însă, o serie de răspunsuri pentru întrebările cu care omenirea se frământă de mii de ani. În 2018, o echipă de cercetare a făcut o descoperire interesantă. Nu încercau să rezolve problema ridurilor. Lucrau la un sistem de livrare transdermică pentru medicamente.
Cercetătorii au creat micro-polimeri – molecule suficient de mici pentru a transporta substanțe active adânc în țesutul cutanat. Nu au fost raportate descoperiri cosmetice, însă metoda ar putea fi un important pas în avans și pentru această industrie.
O clasă de compuși cosmetici care a atras interesul multor experți este reprezentată de peptide. Căutarea ingredientelor cu bună biocompatibilitate și bioactivitate a condus la utilizarea peptidelor în produsele cosmetice. Peptidele sunt ingrediente active inovatoare care pot stimula sinteza colagenului, pot crește proliferarea celulelor pielii sau pot reduce inflamația. În funcție de mecanismul lor de acțiune, acestea pot fi clasificate în peptide semnal, peptide purtătoare, peptide inhibitoare ale neurotransmițătorilor și peptide inhibitoare ale enzimelor, se arată în studiul citat.
Dintre acestea, ingredientele denumite „snake venom peptides” sau „syn‑ake” (de exemplu Dipeptide Diaminobutyroyl Benzylamide Diacetate), imită acțiunea neurotoxinei din veninul de șarpe, respectiv paralizia mușchilor. Ele relaxează temporar mușchii pentru a reduce aparența ridurilor fine, un efect similar Botox‑ului, dar ceva mai slab și mai superficial. Aceste peptide sunt testate clinic pentru creme anti‑îmbătrânire. Există studii care arată o reducere, deși modestă, a ridurilor fine, după câteva săptămâni de aplicare.
O cercetare publicată anul acesta de jurnalul Applied Sciences menționează că veninul de șarpe ar putea fi, de fapt, foarte eficient: sub titlul „Viper Venom and Synthetic Peptides: Emerging Active Ingredients in Anti‑Ageing Cosmeceuticals”, cercetătorii descriu faptul că „Tripeptide‑3” a îmbunătăţit semnificativ, cu până la 52%, liniile fine de pe frunte după utilizarea pe o perioadă de 28 de zile a unei formule ce conţine 4%”.
Reptilele sunt o sursă valoroasă de peptide și proteine, ingrediente cu aplicații variate în medicină și, mai nou, indispensabile în cosmeticele anti-îmbătrânire. Studiul pubicat de Applied Sciences a analizat 245 de produse, provenite de la 70 de producători, concentrându-se pe comparația între peptidele sintetice și veninul veritabil de viperă. În 81% dintre produsele analizate se folosea SYN®‑AKE, un analog sintetic al veninului de șarpe. 13% conțineau venin natural.
Peptidele sintetice domină segmentul mass-market, având în vedere costul ridicat al veninului natural în formulele cosmetice. Cele mai multe produse cu venin de șarpe sunt pentru îngrijirea pielii feței, urmate de cele pentru corp. Toate promovează proprietăți anti-îmbătrânire și hidratante. Studiul a comparat peptidele naturale și sintetice, oferind perspective asupra adoptării tehnologiilor inovatoare și impactului lor pe piață. Rezultatele sugerează că peptidele sintetice sunt și ele eficiente și permit accesul masiv la beneficii anti-îmbătrânire, fără costurile ridicate ale veninului natural.
Potrivit unui studiu recent publicat, la care au colaborat și mai mulți experți din România, și în cazul peptidelor, unul dintre dezavantajele semnificative este permeabilitatea redusă prin membrane, ceea ce limitează livrarea și eficiența lor. Stiudiul citat analizează metodele utilizate pentru a îmbunătăți permeabilitatea prin stratul cornos. Creșterea biodisponibilității și stabilității peptidelor, pentru a permite livrarea mai eficientă la locul dorit de acțiune și obținerea unor efecte vizibile a devenit un punct central al cercetărilor recente, datorită caracteristicilor lor promițătoare.
Echipa de cercetare a identificat și a descris mai multe metode. Tehnicile fizice includ ablarea termică (radiofrecvență și laser), metode electrice (electroporație, iontoforeză), abordări mecanice (microneedle) și ultrasunete. Ca alternativă, s-au dezvoltat formule inovatoare în nano‑sisteme, precum liposomi, niosomi, ethosomi, nanoemulsii și alte nanomateriale pentru a reduce iritația pielii și pentru a îmbunătăți eficiența produsului.
Să fim clari: tehnologia micro-polimerilor nu te va face să ai din nou 20 de ani, spun vocile raționale. Nu va șterge riduri sau cicatrici adânci. Nu va opri complet îmbătrânirea. Dar ar putea umple ridurile existente din interior și va preveni apariția unora noi, construind o rețea microscopică de sprijin, care menține pielea fermă.
Gândește-te astfel: cremele obișnuite sunt ca vopseaua peste un perete crăpat. Micro-polimerii sunt ca materialul care umple crăpăturile înainte de a aplica vopseaua.