Arheologii au scos la lumină un oraș antic din Peru. Orașul aparținea de civilizația Caral și este vechi de peste 3.800 de ani.
Pe dealurile aride din Peru, cercetătorii au descoperit Peñico, un oraș antic ce aparține civilizației Caral. Localizat la doar patru ore nord de Lima, pe pantele ocru ale văii Supe, situl arheologic dezvăluie 18 structuri impresionante: temple ceremoniale, locuințe și spații publice.
Anunțul a fost făcut în iulie 2025 de arheologul Ruth Shady, după trei decenii de cercetări în zonă. Descoperirea nu este doar spectaculoasă prin vechime, ci și prin mesajul pe care îl transmite: Caral a reușit să supraviețuiască crizelor climatice fără a recurge la război.
„Peñico continuă viziunea civilizației Caral de a trăi fără conflicte”, a explicat Shady, subliniind caracterul unic al acestei societăți.
Cu mult înainte ca aztecii, mayașii sau incașii să domine continentele, pe coasta deșertică a Peru s-a ridicat Caral – una dintre cele mai vechi și pașnice civilizații ale lumii, scrie BBC.
Orașul principal, Caral-Supe, este considerat leagănul civilizației în Americi și se află pe lista UNESCO din 2009.
Spre deosebire de alte civilizații ale epocii, Caral nu avea ziduri defensive, iar cercetătorii nu au găsit dovezi ale unor arme. Săpăturile începute de Shady în 1994 au dezvăluit o societate bazată pe comerț, ritualuri, muzică și consens. Aproximativ 3.000 de oameni trăiau în Caral, conectați prin rețele comerciale extinse cu zonele andine și cu Amazonul.
Ei cultivau bumbac, cartofi dulci, dovleci și ardei iuți, schimbându-le pentru minerale din munți și animale exotice din junglă. De pe coastă aduceau scoici, alge și pește.
Arhitectura lor era remarcabilă: amfiteatrele erau construite să reziste cutremurelor, iar acustica permitea concerte și ritualuri grandioase. Fluiere din oase de pelican, decorate cu motive de maimuțe și condori, demonstrează legături comerciale pe distanțe lungi și o cultură incluzivă.
Succesul Caral a fost pus la grea încercare de natură. În urmă cu aproximativ 4.000 de ani, o secetă de 130 de ani a devastat zona. Râurile s-au uscat, recoltele au dispărut, iar populația a fost forțată să părăsească marile centre urbane.
„Schimbările climatice au cauzat o criză în Caral. La fel ca în Mesopotamia, oamenii au trebuit să abandoneze orașele”, a explicat Shady.
Mult timp, specialiștii au crezut că supraviețuitorii s-au retras exclusiv pe coastă, unde puteau pescui. Descoperirile din Vichama, un sit din apropierea văii Huaura, păreau să confirme această ipoteză.
Construit la 600 de metri altitudine, la doar 10 km de Caral-Supe, noul oraș arată cum locuitorii s-au mutat mai aproape de sursele de apă glacială. Această decizie le-a permis să supraviețuiască într-o perioadă de secetă extremă.
Ceea ce surprinde cel mai mult este modul în care au făcut față crizei: fără arme, fără conflicte și fără ziduri de apărare. Peñico păstrează tradiția Caral – o societate bazată pe respect, armonie cu natura și relații pașnice cu alte comunități.
Arheologii au descoperit aici figurine din lut, coliere din mărgele și obiecte sculptate în oase. Una dintre piesele cele mai spectaculoase este o sculptură reprezentând capul unei femei, pictat cu pigment roșu. Aceste artefacte arată că, deși populația s-a redus, cultura și identitatea au continuat să fie celebrate.
Noile cercetări sugerează că Peñico a funcționat pe principii administrative bazate pe consens, având piețe circulare care aminteau de o formă timpurie de democrație.