Revoluție în restaurarea operelor de artă: O nouă tehnologie AI repară picturile vechi în doar câteva ore

Timpul și uzura lasă urme adânci asupra picturilor în ulei, provocând crăpături, decolorări și zone unde pigmentul s-a desprins complet. Restaurarea operelor de artă poate dura ani întregi, motiv pentru care eforturile specialiștilor se concentrează adesea doar asupra celor mai valoroase lucrări. Însă o tehnică inovatoare bazată pe inteligență artificială promite să schimbe radical acest proces, permițând refacerea rapidă a picturilor afectate de trecerea timpului, în doar câteva ore.

Cum Funcționează Noua Metodă?

Această tehnică utilizează inteligența artificială și instrumente digitale pentru a crea o reconstrucție digitală a picturii deteriorate. Ulterior, această imagine este imprimată pe o folie transparentă din polimer, care este aplicată cu grijă peste suprafața operei de artă.

Pentru a demonstra eficiența metodei, Alex Kachkine, cercetător absolvent la Massachusetts Institute of Technology, a restaurat o pictură în ulei pe panou atribuită Maestrului Adorației din Prado, un pictor olandez anonim din secolul al XV-lea, inspirată după Martin Schongauer. Lucrarea este extrem de detaliată, dar este divizată în patru panouri, acoperite de fisuri fine și mii de pete unde vopseaua s-a desprins.

ONRC: Numărul firmelor dizolvate a crescut cu aproape 18% în primele șapte luni din 2026

10:12

Un deceniu „incendiar”: cum a ajuns România în topul european al suprafețelor arse, deși pădurile ei ard cel mai puțin

09:15

„O mare parte din deteriorare afectează detalii mici și complexe,” a explicat Kachkine, care estimează că restaurarea tradițională a acestei picturi ar fi durat aproximativ 200 de ore. „A trecut prin secole de degradare.”

Pașii restaurării digitale

Procesul a început cu scanarea picturii pentru a identifica dimensiunea, forma și poziția zonelor deteriorate, fiind detectate 5.612 secțiuni distincte ce necesitau reparații. Apoi, în Adobe Photoshop, a fost creată o mască digitală pentru a reface petele lipsă de vopsea, potrivind culorile cu cele din jur. Zonele cu modele au fost restaurate prin copierea unor modele similare din alte părți ale picturii, iar fața lipsă a unui prunc a fost preluată dintr-o altă lucrare a aceluiași artist, scrie The Guardian.

După finalizare, masca a fost imprimată pe o folie de polimer, lacuită pentru a preveni întinderea cernelii și aplicată peste pictură. În total, au fost folosite 57.314 culori pentru a completa zonele deteriorate. Corecțiile au fost concepute pentru a îmbunătăți aspectul picturii, chiar dacă nu sunt perfect aliniate.

Reacția Cercetătorului și Beneficiile Metodei

„A fost nevoie de ani de muncă pentru a dezvolta această metodă,” a declarat Kachkine, „și a fost o mare ușurare să vedem că în sfârșit poate reconstrui și uni părțile supraviețuitoare ale picturii.”

Metoda, descrisă în revista Nature, poate fi aplicată doar pe picturi lăcuite, cu suprafețe suficient de netede pentru ca folia să se așeze perfect. Folia poate fi îndepărtată fără a lăsa urme, folosind solvenți specifici specialiștilor.

Kachkine speră că această tehnologie va permite galeriilor să restaureze și să expună numeroase picturi deteriorate, care până acum nu erau considerate suficient de valoroase pentru restaurări tradiționale.

Aspecte etice și limitări

Cu toate acestea, cercetătorul recunoaște că există probleme etice de luat în considerare, precum acceptabilitatea unei folii care acoperă o pictură, impactul asupra experienței vizuale a privitorului și adecvarea corecțiilor, în special cele care implică copierea unor elemente.

Profesorul Hartmut Kutzke de la Muzeul de Istorie Culturală al Universității din Oslo, a subliniat că această metodă oferă o soluție rapidă și mai ieftină decât tehnicile convenționale de restaurare.

„Metoda este probabil cea mai aplicabilă pentru picturi cu valoare relativ scăzută, care altfel ar rămâne în depozite, și poate nu este potrivită pentru opere celebre și valoroase,” a spus el. „Cu toate acestea, poate extinde accesul publicului la artă, aducând picturi deteriorate în fața unui nou public.”