România intră în jocul marilor puteri pentru uraniul blocat în Niger. Miza: un stoc de peste 1.000 de tone

O companie românească s-a poziționat pentru a cumpăra aproximativ o treime din stocul de uraniu blocat de luni întregi în Niger, potrivit informațiilor publicate vineri, 7 august, de Jeune Afrique. Marfa este prinsă într-o dispută comercială și juridică între autoritățile de la Niamey și gigantul nuclear francez Orano, pe fondul temerilor că ar putea ajunge în Rusia sau Iran.

Publicația franceză nu dezvăluie, în informațiile accesibile publicului, numele societății românești și nici valoarea eventualei tranzacții. De asemenea, nu există deocamdată o confirmare din partea autorităților române sau a unei companii de stat că a fost semnat un contract.

O companie românească vizează o parte din stoc

Peste 1.000 de tone de concentrat de uraniu sunt depozitate de aproximativ nouă luni în containere amplasate în apropierea aeroportului din Niamey. Potrivit informațiilor atribuite Jeune Afrique, compania românească ar fi interesată să preia aproximativ o treime din această cantitate.

Spania obține o victorie istorică într-o dispută de lungă durată privind subvențiile pentru energia regenerabilă

18:47

FMI și OCDE avertizează: Inteligența Artificială ar putea accentua decalajele dintre țările bogate și cele sărace

16:04

Formularea potrivit căreia societatea „s-a poziționat” pentru achiziție indică existența unui interes sau a unor demersuri comerciale, nu neapărat încheierea unei tranzacții.

Identitatea cumpărătorului rămâne necunoscută

Identitatea companiei românești este esențială pentru stabilirea destinației uraniului și a implicațiilor tranzacției pentru România.

În acest moment, nu există elemente publice care să permită concluzia că societatea respectivă este Nuclearelectrica sau că acționează în numele statului român. Numele cumpărătorului, valoarea eventualei tranzacții și stadiul concret al negocierilor nu au fost făcute publice.

Cum a ajuns uraniul în centrul disputei

Stocul provine din exploatarea Somaïr, aflată anterior sub controlul grupului francez Orano. Compania deținea 63,4% din societate, în timp ce statul Niger controla restul participației.

După deteriorarea relațiilor dintre Niger și Franța, autoritățile militare de la Niamey au decis naționalizarea companiei. Orano a contestat măsura și a deschis proceduri internaționale de arbitraj.

În septembrie 2025, compania franceză anunța că aproximativ 1.500 de tone de uraniu, evaluate atunci la circa 270 de milioane de dolari, se aflau la exploatarea preluată de statul Niger. Un tribunal arbitral al Băncii Mondiale ceruse autorităților să nu vândă și să nu transfere materialul pe durata litigiului, potrivit Reuters.

Peste 1.000 de tone au fost mutate la Niamey

Ulterior, aproximativ 1.000 de tone ar fi fost transportate din regiunea minieră Arlit către Niamey.

Orano a susținut că deplasarea încărcăturii a încălcat decizia tribunalului și a avertizat asupra riscurilor juridice și de securitate asociate operațiunii.

Astfel, orice eventuală tranzacție trebuie analizată nu doar din perspectiva prețului și a disponibilității uraniului, ci și prin prisma litigiului internațional privind dreptul de proprietate și transferul materialului.

Rusia și Iranul, în fundalul disputei

Situația depășește dimensiunea unei simple tranzacții comerciale. După preluarea minei de către Niger, Rusia, Iranul și Turcia au fost menționate drept potențiale destinații ale uraniului, însă nicio vânzare către aceste țări nu a fost confirmată.

Jeune Afrique arată că blocarea stocului este alimentată atât de disputa dintre Niger și Orano, cât și de îngrijorările geopolitice privind posibilitatea ca materialul să ajungă în Rusia sau Iran.

În acest context, intrarea unei companii românești în discuții ar deschide o posibilă pistă europeană pentru valorificarea unei părți din stoc.

România ar putea câștiga o nouă sursă de aprovizionare

O eventuală achiziție din Niger ar putea contribui la diversificarea surselor de aprovizionare ale industriei nucleare românești, dacă societatea implicată deservește acest sector.

România dispune de un lanț industrial pentru producerea combustibilului nuclear. Concentratul de uraniu poate fi procesat la Feldioara pentru obținerea pulberii de dioxid de uraniu, iar Fabrica de Combustibil Nuclear de la Pitești produce fasciculele utilizate de reactoarele CANDU de la Cernavodă.

Totuși, în lipsa identificării cumpărătorului și a unei confirmări oficiale, legătura dintre posibila achiziție și necesarul Nuclearelectrica rămâne doar o ipoteză.

Nuclearelectrica folosește în prezent mai multe surse

În primul trimestru din 2026, Nuclearelectrica a folosit stocurile existente și concentrat cumpărat de la Cameco, din Canada, și Kazatomprom, din Kazahstan, potrivit raportului oficial al companiei.

O eventuală aprovizionare din Niger ar adăuga, în scenariul în care materialul ar ajunge în circuitul nuclear românesc, o nouă sursă geografică pentru industria locală.

Diversificarea ar putea avea relevanță strategică într-un sector în care securitatea aprovizionării cu materie primă este importantă pentru funcționarea pe termen lung a capacităților nucleare.

Uraniul din Niger nu poate ajunge direct în reactor

Concentratul de uraniu nu poate fi folosit direct într-un reactor. Materialul trebuie procesat și transformat în combustibil nuclear înainte de a putea fi utilizat în producerea de energie.

Prin urmare, o eventuală achiziție a stocului din Niger nu ar reprezenta o soluție imediată pentru dificultățile energetice ale României.

Importanța unei asemenea tranzacții ar fi mai degrabă una strategică: accesul la o sursă suplimentară de materie primă și consolidarea diversificării lanțului de aprovizionare nucleară.

Litigiul cu Orano complică orice tranzacție

Pentru ca uraniul să poată ajunge la un cumpărător român, trebuie clarificate mai multe probleme: dreptul de proprietate asupra stocului, efectele arbitrajului internațional, condițiile de export și traseul de transport.

Faptul că materialul este deja implicat într-o dispută juridică internațională înseamnă că simpla existență a unui cumpărător interesat nu garantează realizarea tranzacției.

De asemenea, eventualul transfer al uraniului ar trebui să respecte cerințele internaționale aplicabile materialelor nucleare și regulile statelor implicate în transport și procesare.

O miză mai mare decât valoarea uraniului

Interesul românesc pentru o parte din stoc trebuie privit și în contextul competiției geopolitice pentru resursele energetice și minerale strategice.

Nigerul este unul dintre actorii importanți ai pieței mondiale de uraniu, iar deteriorarea relațiilor sale cu Franța a transformat exploatarea resurselor într-un subiect cu implicații care depășesc industria nucleară.

Pentru România, participarea la o eventuală tranzacție ar putea însemna atât acces la o sursă suplimentară de uraniu, cât și o poziționare mai activă într-o piață strategică pentru securitatea energetică europeană.

Tranzacția este însă departe de a fi sigură

Deocamdată, informația esențială este că o societate românească ar fi intrat în competiția pentru o parte din uraniul blocat în Niger. Nu sunt cunoscute însă identitatea companiei, prețul oferit și stadiul exact al negocierilor.

Mai mult, pentru ca tranzacția să fie finalizată, trebuie depășite obstacole juridice și comerciale importante.

În consecință, nu se poate vorbi în acest moment despre o achiziție realizată, ci despre o oportunitate aflată în faza de interes și negocieri.