Statele membre ale Uniunii Europene încearcă să redefinească una dintre cele mai sensibile prevederi ale viitoarei Legi a Acceleratorului Industrial (Industrial Accelerator Act – IAA), înlocuind conceptul general de „Made in Europe” cu un sistem bazat pe originea produselor și pe acordurile comerciale existente.
Compromisul propus de președinția irlandeză a Consiliului UE introduce noțiunea de „origine parteneră”, care ar stabili în ce condiții produsele provenite din țări terțe pot beneficia de același tratament ca produsele fabricate în UE în cadrul achizițiilor publice și al schemelor de sprijin, potrivit unui document al Consiliului UE obținut de Politico.
Noua abordare renunță la ideea că toate statele care au acorduri comerciale cu Uniunea beneficiază automat de același statut. În schimb, eligibilitatea va depinde de angajamentele concrete asumate în materie de achiziții publice pentru fiecare categorie de produse.
Propunerea Consiliului modifică abordarea inițială a Comisiei Europene, care îi oferea acesteia o marjă largă de apreciere în stabilirea statelor eligibile.
O interpretare extinsă ar fi permis includerea a până la 80 de țări, scenariu care a stârnit îngrijorări în rândul unor state membre, în special Franța. Comisarul european pentru industrie, Stéphane Séjourné, a declarat însă anterior că lista ar putea fi limitată la aproximativ 20 de state.
În plus, Consiliul propune ca includerea sau eliminarea țărilor terțe să se facă prin acte de punere în aplicare, nu prin acte delegate, oferind astfel statelor membre un rol direct în procesul decizional. Evaluarea va ține cont de reciprocitatea accesului pe piețe, precum și de riscurile privind dependențele strategice și securitatea aprovizionării.
Pentru aplicarea noilor reguli, Comisia Europeană ar urma să mențină, prin platforma Access2Markets, liste actualizate cu produsele și statele care beneficiază de statutul de „origine parteneră”.
Autoritățile contractante care utilizează aceste informații nu vor fi considerate responsabile pentru eventualele erori existente în baza de date publică, potrivit propunerii Consiliului.
Documentul introduce și conceptul de „topire și turnare” pentru stabilirea originii produselor din oțel, aliniind viitoarele reguli cu măsurile comerciale deja aplicate de Uniunea Europeană, inclusiv cu noile cote de import pentru oțel.
Totodată, Consiliul menține pragurile obligatorii privind conținutul european pentru oțel, ciment și aluminiu, însă permite amânarea aplicării acestora din 2029, dacă normele tehnice necesare nu vor fi adoptate la timp.
Legea Acceleratorului Industrial urmărește să sprijine industriile energointensive, tehnologiile cu emisii reduse și sectorul auto european, prin utilizarea achizițiilor publice și a fondurilor publice pentru susținerea producției europene.
Față de propunerea inițială a Comisiei, Consiliul a flexibilizat mai multe prevederi, inclusiv transformarea zonelor de accelerare industrială din obligații în opțiuni pentru statele membre.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și-a propus ca regulamentul să fie adoptat până la finalul anului. Totuși, având în vedere modificările importante aflate încă în discuție și faptul că Parlamentul European își va definitiva poziția abia în septembrie, respectarea acestui calendar rămâne incertă.