Creșterea accelerată a cererii de energie și ambițiile companiilor tehnologice au readus energia nucleară în prim-plan. Investițiile se ridică la 2,2 trilioane de dolari până în 2025, însă incertitudinile politice, financiare și tehnologice ridică întrebări majore. Între promisiunea reactoarelor modulare și realitatea costurilor colosale, industria se află într-un moment de cotitură global.
Boom-ul tehnologiilor emergente, în special inteligența artificială și centrele de date, a declanșat o foame de energie fără precedent.
Sama Bilbao y León, director general al World Nuclear Association (WNA), a declarat la simpozionul anual de la Londra că asistăm la o recunoaștere globală a faptului că „toate sectoarele economiei vor consuma mai multă electricitate”.
Nu doar AI-ul este vizat. Industrii precum metalurgia, chimia, transportul maritim sau cel fluvial caută deja soluții de electrificare, iar energia nucleară este văzută drept o opțiune sigură și stabilă.
Conferința organizată de WNA la Londra a adunat cei mai mari producători de uraniu, companii energetice, investitori și experți. Atmosfera a fost descrisă ca una de „summit de lucru”, în care discuțiile trebuie să se transforme în proiecte concrete.
Estimările Morgan Stanley arată că investițiile în lanțul valoric nuclear vor urca de la 1,5 trilioane dolari în 2024 la 2,2 trilioane dolari până în 2025, accentuând nevoia unui rol activ al guvernelor și instituțiilor financiare.
Unul dintre cele mai discutate subiecte este dezvoltarea reactoarelor modulare mici (SMR). Acestea promit flexibilitate, costuri mai reduse și o perioadă de recuperare a investiției de doar 10-15 ani, jumătate față de reactoarele clasice, scrie CNBC.
Totuși, SMR-urile se află încă în stadiu incipient. Primele proiecte comerciale sunt așteptate abia în jurul anului 2030. În ultimii 15 ani, SUA nu au mai construit niciun reactor nuclear de mari dimensiuni, cu excepția proiectului Vogtle, început în 2013 și livrat cu mari întârzieri.
În Marea Britanie, ultima centrală nucleară nouă, Sizewell B, a intrat în funcțiune în 1995. Această stagnare a redus „curba de învățare” în Occident, în timp ce China a continuat să livreze proiecte la timp și în bugete corecte, atrăgând finanțări consistente.
Mark Muldowney, director la BNP Paribas, a subliniat că investițiile nucleare sunt „inherente politice”, iar costurile și termenele de execuție rămân neclare.
Proiectele majore din Occident confirmă aceste dificultăți:
Centrala de la Sizewell C (Marea Britanie) are un buget estimat la 38 miliarde lire, aproape dublu față de planul inițial
Plant Vogtle (SUA) a avut întârzieri de ani de zile și un cost final dublu față de estimări
Hinkley Point C (Marea Britanie) a generat controverse de securitate și un buget urcat la peste 40 miliarde lire
În aceste condiții, băncile devin mai prudente. Deși sunt deschise să finanțeze nuclearul, întrebarea majoră rămâne: au apetitul de risc necesar?
Mahesh Goenka, fondatorul Old Economy, a explicat că în Vest proiectele depășesc frecvent bugetele și termenele, ceea ce reduce atractivitatea pentru investitori.
Specialiștii susțin că fără sprijin guvernamental, investițiile masive nu sunt sustenabile.
În Marea Britanie, statul a devenit acționar majoritar în proiecte nucleare pentru a garanta finanțarea. În SUA, administrația Donald Trump a emis ordine executive pentru a accelera construcția de reactoare și pentru a quadrupla capacitatea nucleară până în 2025.
Scott Melbye, CEO al Uranium Royalty Corp, a declarat că politicile pro-nuclear ale administrației americane sunt „pe steroizi”, vizând atât SMR-uri, cât și reactoare mari și ciclul complet de combustibil.
În Africa de Sud, Trevor Myburgh de la Eskom a subliniat că parteneriatele public-private sunt vitale, mai ales în economiile emergente.
Tot mai mulți investitori caută oportunități în tehnologiile conexe energiei nucleare.
Arfa Karani, investitor, a remarcat că guverne precum cel britanic sprijină activ fondatorii pentru a înțelege cum să investească în clean-tech și nuclear.
Startup-urile din domeniul SMR-urilor, combustibilului nuclear avansat sau soluțiilor digitale de monitorizare atrag deja runde de finanțare semnificative.
Karani a explicat că, odată cu implicarea directă a guvernelor, „probleme considerate insolubile devin brusc rezolvabile”, făcând din nuclear una dintre cele mai interesante piețe pentru următorii ani.