Orașul Kolhapur din vestul Indiei a ajuns în centrul unei controverse internaționale, după ce mii de artizani locali, care realizează manual tradiționalele sandale de piele Kolhapuri, acuză brandul de lux Prada de plagiat, transmite BBC. O serie de incidente similare au vizat, de-a lungul timpului, diverse elemente din cultura tradițională românească. Cel mai recent scandal a pornit de la bluza din Mărginimea Sibiului, scoasă pe podiumirile de prezentare de Louis Vuitton în 2024, o dată cu noua colecție “LV by the Pool”. În semn de protest față de astfel de politici în industria mare a modei, asociația „La Blouse Roumaine” lansa atunci o serie de apeluri, în cadrul campaniei, “Give Credit”/ ”A da recunoaștere”, o mișcare care a antrenat diverse comunități pentru protejarea patrimoniului local. Între timp, protestele se generalizează. Artizani din toate culturile lumii le cer marilor companii să colaboreze cu meșteșugarii locali și să menționeze sursa de inspirație a designului, în cazul în care „împrumută” simboluri culturale.
De-a lungul timpului, au fost mai multe asfel de incidente, care s-au transformat, rând pe rând, în scandaluri globale. Creatoarea de modă Tory Burch – una dintre cele mai bogate femei din Statele Unite, cu o avere de peste 600 de milioane de dolari – a fost și ea acuzata, în 2017, ca a luat cu „copy-paste” o haină tradițională românească – aflată, în prezent, în colecția Muzeului de Artă Metropolitan din New York -, pe care a scos-o pe podiumurile de prezentare legendată ca design african. Acesta este, însă, un episod care s-a terminat cu bine: ”Am încercat să redăm, pe scurt, nuanțele colecției noastre, dar am omis să menționam ca referință o frumoasă haină românească, care ne-a inspirat pentru una dintre piesele colecției”, admitea casa de modă americană, la vremea respectivă, într-un comunicat. În același an, un cojoc de Bihor, mai precis o vestă din costumul tradițional bărbătesc de Beiuș și o bundiță bucovineană, erau copiate 1 la 1 în prima colecție Christian Dior realizată sub îndrumarea directorului de creație Maria Grazia Chiuri. Au urmat proteste similare din partea organizațiilor și comunităților interesate de prezervarea patrimoniului.
Nici pentru cultura indiană nu este tocmai pentru prima dată când un brand internațional este acuzat că a preluat simboluri locale sau meșteșuguri tradiționale, fără a încerca o colaborare cu artiștii locali și fără a menționa sursa de inspirație. De la broderiile Chikankari din Lucknow, la tehnicile de vopsire Ikat sau lucrătura cu oglinzi, marile case de modă s-au inspirat frecvent din aceste tradiții, fără a menționa contribuția artizanilor. Desigur, nenumărate alte comunități au fost, de-a lungul timpului, prejudiciate. Urban Outfitters declanșa în 2011 un scandal în America însușindu-și simboluri culturale ale tribului indigen Navajo. De altfel, Urban Outfitters a fost acuzat frecvent de apropriere culturală. Printre exemplele cele mai discutate se numără comercializarea keffiyeh-ului palestinian sub denumirea de „fular anti-război”, precum și o gamă de obiecte decorative, huse de pilotă și articole vestimentare care aveau imprimeuri cu zeul hindus Ganesh — produse care, potrivit Philadelphia City Paper, au fost retrase de la vânzare în urma unor plângeri. H&M a fost, la rândul său, acuzat, în 2018, pentru o colecție cu influențe africane pentru care nu au colaborat cu designeri locali și nici nu au anunțat sursa de inspirație. La nivel de produse, probabil kimonoul japonez este unul dintre cele mai replicate simbolului culturale la nivel global.
Foto: La Blouse Roumaine
Brandurile par fascinate de autenticitate și de culturi și, dacă ar avea bune practici și ar respecta minime reguli în comunicare, ar avea ocazia să spună povești extraordinare. În primul rând, au ocazia să folosească cunoașterea tradițională, înțelepciunea poparelor și a comunităților, o adevărată comoară pentru mult evocatul lux sustenabil. Cu toate acestea, în lipsa unor reglementări ferme, tendința naturală a marilor case de modă pare a fi să ignore istoria reală a produselor pe care le lansează. Cel mai recent scandal de acest tip vizează noua colecție de sandale din piele prezentată de brandul italian de lux Prada la Săptămâna Modei de la Milano, care a stârnit critici și acuzații de însușire culturală. Ca și alții înaintea lor, reprezentanții Prada s-au văzut în situația de a transmite un comunicat în care să recunoască originile designului.
Noua linie de încălțăminte prezentată de Prada la Milano seamănă izbitor cu sandalele tradiționale indiene Kolhapuri, iar modelele au defilat pe podium, desigur, fără a menționa originea designului. Culpa este cu atât mai regretabilă cu cât este vorba de un meșteșug tradițional amenințat cu extincția. Astăzi, doar aproximativ 5.000 de artizani mai practică acest meșteșug în Kolhapur, scrie BBC. Este o industrie tradițională care se luptă să supraviețuiască într-o lume industrializată. Oamenii duc mai departe cu greu ce au învățat de la înaintașii lor, cel mai adesea în condiții precare de muncă și cu salarii extrem de mici.
Bătaia ritmică a ciocanului în atelierul slab luminat al lui Sadashiv Sanake, în vârstă de 58 de ani, reflectă efortul intens depus în realizarea manuală a celebrelor sandale Kolhapuri.
„Am învățat meșteșugul din copilărie”, povestește el pentru BBC. Este nevoie de o zi întreagă de muncă pentru a produce „opt până la zece perechi” de sandale, care se vând local cu doar 8-10 dolari perechea.
Sandalele Kolhapur, o tradiție din secolul al XII-lea
Poate că există și o parte bună în acest scandal, spun unii analiști, pentru că, imediatt după prezentarea de la Milano, artizanii locali au primit rapid sprijin din partea politicienilor locali și a asociațiilor din industrie, care cer acum recunoașterea valorii culturale a acestui meșteșug și o protecție legală mai solidă. Sanake nu aflase despre prezentarea Prada până când reporterii BBC nu i-au arătat un videoclip. Când a auzit că sandalele ar putea fi vândute în piețele de lux la prețuri de sute de lire sterline, a râs batjocoritor: „De ce, le fac din aur?”.
Prada nu a publicat oficial prețul noii colecții, însă alte modele similare ale brandului se vând cu prețuri între 600 și 1.000 de lire sterline.
Primele mențiuni despre sandalele Kolhapuri datează din secolul al XII-lea.
„Aceste sandale au fost realizate inițial de membrii comunității marginalizate Charmakar (cizmari), cunoscuți și sub numele de chamars”, explică Kavita Gagrani, profesoară de istorie la New College din Kolhapur.
Termenul chamar are o conotație peiorativă și este folosit pentru a desemna Dalitii – fosta categorie a „intangibililor” din sistemul de caste indian, care lucrează cu piei de animale.
„În secolul XX, meșteșugul a înflorit sub patronajul regal al lui Chhatrapati Shahu Maharaj, conducătorul Kolhapurului de atunci”, adaugă profesoara.
Astăzi, aproximativ 100.000 de artizani din India practică acest meșteșug, într-o industrie estimată la peste 200 de milioane de dolari, potrivit Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Maharashtra (MACCIA). Majoritatea lucrează în ateliere neorganizate și în condiții precare.
„Nu am fost niciodată la școală. Asta e tot ce știu să fac. Câștig în jur de 4-5 dolari pe zi, în funcție de comenzi”, spune Sunita Satpute, în vârstă de 60 de ani.
Femeile joacă un rol esențial în acest sector, mai ales în gravarea manuală a modelelor fine, dar munca lor este slab remunerată. Din acest motiv, copiii Sunităi nu doresc să ducă mai departe meșteșugul.
La doar câteva străzi distanță se află faimoasa „chappal gully” (aleea sandalelor), un ansamblu de magazine specializate – multe dintre ele în pericol de faliment. „Pielea a devenit extrem de scumpă, iar costurile noastre au crescut”, spune Anil Doipode, unul dintre primii comercianți din zonă.
În mod tradițional, sandalele erau confecționate din piele de vacă sau bivol. Însă, vaca este considerată animal sacru de hinduşi și, după venirea la putere, în 2014, a partidului naționalist hindus BJP, au fost raportate numeroase cazuri de atacuri violente ale patrulelor vigilente împotriva presupusei tăieri ilegale de vite.
În 2015, statul Maharashtra a interzis sacrificarea vacilor și consumul de carne de vită, obligând artizanii să se bazeze pe piele de bivol provenită din statele vecine, ceea ce a crescut considerabil costurile de producție. În plus, producătorii tradiționali se confruntă cu o invazie de copii sintetice ieftine.
„Clienții vor sandale mai ieftine și, de multe ori, nu pot face diferența între autentic și fals”, spune Rohit Balkrishna Gavali, comerciant din a doua generație de Kolhapuri.
Experții din industrie spun că acest scandal subliniază nevoia unui cadru instituțional mai puternic, care să protejeze drepturile artizanilor. În 2019, guvernul indian a acordat sandalelor Kolhapuri Indicația Geografică (GI) – un certificat de autenticitate care protejează numele și designul în interiorul Indiei. Însă, la nivel internațional nu există o lege care să prevină imitarea estetică de către alte țări sau branduri.
Avocata Aishwarya Sandeep din Mumbai afirmă că India ar putea sesiza Organizația Mondială a Comerțului, în care este semnatară, în temeiul acordului TRIPS (Aspecte Comerciale ale Drepturilor de Proprietate Intelectuală). Totuși, spune ea, procesul este anevoios, costisitor și adesea greu de aplicat, atât în India, cât și în străinătate.
Președintele MACCIA, Lalit Gandhi, declară că organizația sa intenționează să breveteze designul sandalelor Kolhapuri, sperând să creeze un precedent juridic pentru cazuri viitoare.
Designerul Ritu Beri, un nume cunoscut în moda indiană, consideră că adevărata schimbare va veni atunci când India își va valorifica propriul patrimoniu cultural.
„E vorba de recunoaștere etică. India trebuie să lupte pentru partajarea redevențelor și pentru co-branding. Cu cât suntem mai mândri de cultura noastră, cu atât mai puțin vom fi exploatați”.
Cu toate acestea, Lalit Gandhi consideră că, paradoxal, recunoașterea de către Prada ar putea avea un efect pozitiv.
„Sub eticheta lor, valoarea sandalelor Kolhapuri va crește exponențial”, spune el. „Dar ne dorim ca o parte din acel profit să revină artizanilor, pentru îmbunătățirea vieții lor”.
Rohit Gavali confirmă: „Designul folosit de Prada nici măcar nu era unul popular, dar acum toată lumea îl caută – am primit comenzi din Dubai, SUA și Qatar”. „Uneori, controversele pot ajuta”, adaugă el. „Dar ar fi frumos dacă ar aduce și respectul, și prețul cuvenit celor care păstrează această tradiție vie”.
Controversa este departe de a se încheia. Un grup de artizani a depus o plângere la Curtea Supremă, cerând daune și compensații din partea casei de modă Prada, precum și o colaborare sub supraveghere judecătorească între casa de modă și asociațiile de artizani. Prada a transmis BBC că se află în discuții cu MACCIA pe această temă. Potrivit președintelui Gandhi, o întâlnire oficială între cele două părți va avea loc săptămâna viitoare.