Statele Unite intră într-o nouă etapă a competiției spațiale, una cu implicații tehnologice, strategice și geopolitice majore. Obiectivul: amplasarea unui reactor nuclear pe Lună până la finalul anului 2029, într-un demers menit să devanseze planurile comune ale Rusiei și Chinei pentru construirea unei baze nucleare lunare până în 2035. Directiva a fost emisă oficial de NASA, împreună cu Departamentul Transporturilor, și marchează cel mai ambițios proiect energetic extraterestru lansat vreodată de SUA, scrie Puterea.ro.
Reactorul va trebui să producă cel puțin 100 kW de energie electrică, suficient pentru a susține o bază lunară în condițiile extreme de pe satelitul natural al Pământului, unde o „zi” durează aproape 30 de zile terestre, iar două săptămâni sunt complet întunecate. În aceste condiții, energia solară devine inutilă, iar opțiunile convenționale de alimentare nu sunt fezabile. Energia nucleară devine astfel singura variantă viabilă pentru o prezență umană sustenabilă pe Lună, și, ulterior, pe Marte.
Directiva cere NASA să numească un responsabil oficial în 30 de zile și să lanseze o licitație pentru companii private în termen de 60 de zile. Deși au mai existat prototipuri în trecut, inclusiv trei proiecte finanțate cu câte 5 milioane USD în 2022, acestea nu au depășit 40 kW, departe de cerințele actuale. SUA accelerează acum cu o viteză fără precedent, miza fiind accesul neîngrădit la resursele lunare și controlul spațiului cislunar.
Oficialii americani recunosc că inițiativa este nu doar una științifică, ci o declarație de intenție geopolitică. Într-o lume în care Beijingul și Moscova colaborează tot mai strâns în zona spațială, riscul ca aceste puteri să stabilească „zone de influență” pe Lună este real. Potrivit strategilor de la Washington, cine controlează energia pe Lună controlează și viitoarea infrastructură spațială, fie că vorbim de baze, depozite, comunicații sau chiar lansări către Marte.
Planul nuclear vine în completarea programului Artemis, care vizează revenirea americanilor pe Lună în 2027. Însă există întârzieri: vehiculul de aselenizare Starship (dezvoltat de SpaceX) și alte componente cheie sunt încă în stadiul de testare. Astfel, reactorul nuclear devine o piesă vitală în consolidarea unui ecosistem lunar funcțional, care ar putea susține misiuni de lungă durată, baze științifice sau chiar industrii extraterestre.
În același timp, China și Rusia accelerează propriul proiect comun pentru o bază lunară, cu noduri distribuite atât pe sol, cât și în orbită. Presa chineză a vorbit deschis despre „capturarea Lunii”, o formulare care a alarmat factorii de decizie de la Washington. Răspunsul american este clar: rapiditate, autonomie și parteneriate cu sectorul privat.
În paralel, SUA pregătesc înlocuirea actualei Stații Spațiale Internaționale, ce urmează să fie retrasă în 2030, cu stații spațiale comerciale, într-un nou val de privatizare și extindere a prezenței americane în orbita joasă a Pământului.
Reactorul nuclear de pe Lună nu este doar un proiect științific spectaculos, ci un simbol al unei noi ere în competiția globală pentru spațiu. Cu ochii pe Marte și cu rivali care își unesc forțele, SUA fac un pariu ambițios: să domine nu doar orbita, ci întreaga infrastructură energetică a viitorului extraterestru. Iar ceasul ticăie deja.