Sunt orașele obligate să ne protejeze sănătatea mintală și starea de bine? Au apărut magazinele-sufragerie, care alină singurătatea

Singurătatea pare a fi cea mai periculoasă boală a marilor orașe. Un laborator natural special de observație în cazul generoasei teme a relației între urbanism și bunăstare a fost, întotdeaua, Japonia, în special orașul Tokyo, care are o relație complexă cu sănătatea mintală. Nenumărate cercetări sunt realizate periodic asupra locuirii în acest oraș, revitalizarea comunitară fiind atât o prioritate a departamentelui național de sănătate publică, cât și o temă importantă în cercetarea contemporană la nivel global. Reconstruit în numeroase rânduri, după incendii, cutremure sau războaie, orașul Tokyo și-a luat, de-a lungul istoriei, măsuri de precauție în fața dezastrelor, reinventându-se, pe rând, într-un oraș ignifug (construit din cărămidă) și accesibil – grație rețelei sale legendare de sisteme feroviare. Începând din 1980, o nouă lege a prioritizat explicit sănătatea mintală și bunăstarea populației, ambele favorizate prin detalii de urbanism, ceea ce implică, într-o suită de elemente concrete, prioritizarea spațiilor verzi și a parcurilor publice în zona urbană, perdele verzi extinse în suburbii, completate de diverse forme de fântâni sau căderi de apă, alei verzi pentru deplasarea pietonală și cordoane verzi care străbat orașul, ceea ce are un efect de eliberare asupra cetățenilor. Seoul pare să urmeze exemplul. După ce statsticile le-au arătat cât de multe persoane trăiesc singure și mor singure, reprezentanții municipalității au gândit o strategie de sprijin. O serie de magazine de proximitate, care arată ca niște sufragerii în care oamenii pot vedea fime și pot mânca împreună, sunt cea mai recentă inițiativă a capitalei sud-coreene pentru combaterea singurătății.

Din cauze diferite față de Japonia, și la Seoul situația este critică. Într-o singură generație, Coreea de Sud a trecut de la o societate agrară, marcată de război, la o economie dezvoltată. Cu câteva decenii în urmă, familiile cu șase-opt copii sub același acoperiș erau norma. Migrarea masivă către orașe a micșorat însă gospodăriile și a transformat Seulul într-o metropolă imensă. Costurile uriașe ale locuințelor, scumpirile și programul de muncă extenuant îi fac pe mulți tineri să refuze căsătoria, copiii sau ambele. În același timp, o populație îmbătrânită resimte lipsa atenției din partea copiilor care se luptă să țină pasul cu ritmul vieții.

Foto: Freepick

Insulele din Caraibe în care fug cei plictisiți de Punta Cana și Saint Tropez

17:40

Începând cu 8 august, cumpărătorii din Bulgaria vor vedea prețurile în două valute – avantaj sau confuzie?

16:58

De-a lungul vremii, studiile au demonstrat că fragmentarea socială aduce diverse tipuri de tulburări de ordin psihologic, și grade ridicate de criminalitate sau suicid. Derivată din teoria anomiei a lui Emile Durkheim, fragmentarea socială descrie comunităţi caracterizate printr-un număr mare al familiilor monoparentale sau al chiriașilor, în raport cu proprietarii de case. Comunitățile fragmentate sunt caracterizate prin relaxare socială, legături slabe între rezidenți, secundate de respingerea autoreglementării prin valori comune.

Acest tip de locuire a fost citat în studii ca un determinant contextual al sinuciderii, al problemelor de sănătate mintală, precum și al nivelurilor scăzute de implicare a tinerilor în activități sănătoase, acum ar fi sportul. Teoria dezorganizării sociale, așa cum a fost ea propusă inițial de reprezentanți ai școlii din Chicago, demonstrează că în cartiere cu un grad ridicat de eterogenitate, apar dificultăți atât în coagularea valorilor comune ale rezidenților, cât și în eforturile de menținere a unui control social eficient. Această teorie a fost dezvoltată inițial pentru a explica variațiile comunitare ale ratei criminalității. Din această perspectivă, probleme speciale apar în sectoarele cu caracter foarte eterogen la nivelul statutului socio-economic al rezidenților, al mozaicului de medii rasiale și etnice sau niveluri ridicate ale numărului imigranților.

Foto: Unsplash

Riscuri imense de suicid în Japonia, singurătate apăsătoare la Seoul

Statisticile din Japonia sunt în măsură să sublinieze nevoia unui efort susținut pentru protejarea stării de bine a cetățenilor. La fel și cele de la Seoul. Un studiu realizat în 2022 estima că aproximativ 130.000 de tineri din Seul, cu vârste între 19 și 39 de ani – sunt fie izolați social, fie retrași complet. Același studiu a constatat că ponderea gospodăriilor formate dintr-o singură persoană în capitală ajunsese la aproape 40% – un semnal de alarmă pentru un guvern care încearcă să inverseze declinul vertiginos al ratelor de căsătorie și natalitate.

Hee-kyung râde ușor în timp ce pășește în noul „magazin de proximitate cu suflet cald” din Seul. La cei 29 de ani ai săi, nu este tocmai tipul de persoană pe care și-ar fi imaginat-o cineva profitând de cea mai recentă inițiativă a capitalei sud-coreene pentru combaterea singurătății. Dar Hee-kyung vine aici zilnic – ia ramen gratuit și petrece ore întregi discutând cu alți vizitatori și cu asistenții sociali, se arată într-un reportaj pe această temă, realizat de BBC.

„Îmi spun: «încă o zi, încă o evadare din sentimentul de singurătate»”, mărturisește ea.

A fugit de acasă în adolescență, așa că acum nu mai vorbește cu nimeni din familie. Nu are mulți prieteni. Doar unii pe care i-a cunoscut online, prin pasiunea comună pentru trupa K-pop SuperJunior, și ei locuiesc departe. Fără un loc de muncă, nu are colegi cu care să socializeze. Trăiește singură și își petrece timpul urmărind pe telefon videoclipuri cu animale drăguțe, întinsă pe podea.

„Dacă nu ar fi magazinul, nu aș avea unde să merg”, spune ea.

Foto: Vlad Sârgu / Unsplash

Magazinele de proximitate sunt luate cu asalt

Hee-kyung este una dintre cele 20.000 de persoane care au trecut pragul celor patru magazine de acest tip de la deschiderea lor, în martie. Autoritățile estimaseră că vor atrage doar 5.000 de vizitatori în primul an. Acest punct, aflat în districtul nord-estic Dongdaemun, primește între 70 și 80 de vizitatori zilnic. Majoritatea sunt persoane de 40-50 de ani, dar Hee-kyung nu este deloc singura tânără care apelează la serviciile oferite.

O sufragerie publică

Aceste magazinele arată mai degrabă ca un living decât cu un spațiu comercial: oferă confort și companie. Reporterii BBC, care au vizitat un astfel de magazin, spun că se aflau acolo vreo douăzeci de oameni – bărbați și femei, tineri și vârstnici – stăteau pe bănci sau tolăniți pe beanbag-uri, urmărind împreună un film.

„Avem zile dedicate filmelor pentru a încuraja o socializare ușoară”, spune în șoaptă Kim Se-heon, managerul Diviziei Municipale pentru Combaterea Singurătății.

Atmosfera este caldă, asemănătoare unei cafenele. Într-un colț, o femeie în vârstă se relaxează într-un scaun de masaj automat. În altul, rafturi întregi sunt pline cu pachete de ramen.

„Ramenul este un simbol al confortului și al căldurii în Coreea de Sud”, explică Kim.

În timp ce așteaptă să se facă tăițeii, vizitatorii completează un scurt chestionar despre starea lor de spirit și condițiile de trai.

Foto: Unsplash

Schimbările accelerate ale Coreei de Sud

„Știți vorba aceea, că cea mai puțin gustoasă masă e cea pe care o mănânci singur?”, spune Lee In-sook, consilier în magazin. „Îi întreb pe vârstnicii care vin dacă se hrănesc bine. Mulți se emoționează doar pentru că au fost întrebați”. După divorț și plecarea copiilor, Lee știe ce înseamnă singurătatea. Prima dată când a văzut-o pe Hee-kyung – de vârsta fiicei sale – i-a atras atenția imediat. Ca mulți alții, tânăra a fost tăcută în prima zi. La a doua vizită, a început să vorbească.

De la „morți solitare” la prevenirea izolării

Autoritățile au decis să acționeze când cifrele statistice le-au arătat că numărul „morților solitare” – persoane găsite fără viață în locuințe, după zile sau săptămâni – a început să crească alarmant. Inițiativa s-a extins rapid spre combaterea izolării în sine. Coreea de Sud nu este prima: în 2018, Marea Britanie a numit un „ministru al singurătății”, iar Japonia a creat o agenție similară, recunoscând agravarea fenomenului în timpul pandemiei. În Japonia, fenomenul izolării extreme are un nume – hikikomori. Și în Coreea de Sud, tot mai mulți tineri aleg să se retragă complet dintr-o societate extrem de competitivă.

„Poate pandemia a contribuit la asta”, spune Lee Yu-jeong, coordonatoare a unuia dintre programele anti-singurătate ale Seulului. „Oamenii spun tot mai des că e greu să îți faci prieteni. Singurătatea a devenit o problemă socială”.

Foto: Unsplash

Linia telefonică și magazinele „cu suflet cald”

Primul pas a fost deschiderea unei linii telefonice pentru cei care au nevoie de cineva cu care să vorbească. Un sondaj național din 2023 a arătat că o treime dintre coreenii adulți nu au pe nimeni căruia să îi ceară ajutor la treburi casnice sau cu care să vorbească atunci când se simt triști. Consilierii oferă discuții telefonice de 40 de minute pe orice subiect. „M-a surprins să văd câți tineri solicită aceste sesiuni”, spune Park Seung-ah, care efectuează trei apeluri pe zi.

„Vor să-și descarce sufletul, dar există o dinamică de putere în relația cu părinții sau prietenii, așa că vin la noi”.

Magazinele „cu suflet cald” au urmat imediat, oferind un spațiu fizic pentru cei singuri. Locația din Dongdaemun a fost aleasă pentru proximitatea față de locuințe cu chirii mici, unde oamenii trăiesc singuri în camere înghesuite.

Un refugiu pentru marginalizați

Sohn, 68 de ani, vine aici săptămânal pentru a viziona filme și a scăpa de spațiul său claustrofobic. „Ar fi trebuit să deschidă magazinele înainte să mă nasc. E bine să petreci măcar două-trei ore aici”, spune el. După ce și-a îngrijit mama bolnavă timp de peste 50 de ani, nu s-a căsătorit și nu a avut copii. Moartea ei l-a lăsat singur și fără bani. Managerul Lee Bo-hyun subliniază că spațiile au fost create special pentru cei excluși din alte locuri. În verile toride, oferă aer condiționat pentru cei care nu își permit acasă, și sunt gândite să evite stigmatul cultural al tentativei de a cere ajutor psihologic – o tradiție încă prezent în Coreea, mai ales în rândul vârstnicilor.

La început, vizitatorii sunt adesea prea timizi, se tem să vorbească sau să mănânce împreună. „Dacă singurătatea se repetă zile, luni, jumătate de an, nu mai e doar o stare. Oamenii încep să evite complet locurile cu alți oameni”, spune Lee. Unii cer să ia ramenul la pachet, pentru a nu mânca alături de ceilalți. „Le spun că nu trebuie să vorbească – pot doar să stea la aceeași masă”.

O îmbrățișare neașteptată

Au trecut luni de când Hee-kyung era una dintre noile sosiri tăcute. A făcut diferența? In-sook își amintește un moment când, vorbind cu un ziar local, a menționat fiica ei și i s-a pus un nod în gât.

„Am să te îmbrățișez”, i-a spus Hee-kyung. A traversat camera și a strâns-o în brațe.