Tehnologia care le-ar permite oamenilor să trăiască sub apă. În loc de Marte, oamenii ar putea fugi în Ocean

Visul de a coloniza spații neexplorate nu mai este doar despre Lună sau Marte. În ultimii ani, un nou teritoriu fascinant și extrem de provocator a atras atenția cercetătorilor și exploratorilor: adâncurile oceanelor. Dar oare oamenii pot trăi cu adevărat sub apă, în condiții de lungă durată? Un experiment revoluționar oferă răspunsuri surprinzătoare.

De la vis la realitate: colonii umane sub apă

Ideea de a trăi sub apă nu este deloc nouă. Încă din anii ’60, celebrul oceanograf francez Jacques Cousteau a pus bazele primelor habitate subacvatice, unde oamenii au petrecut perioade limitate. Mai recent, NASA a folosit baza Aquarius Reef, situată la 20 de metri sub nivelul mării, în largul coastelor Floridei, pentru antrenamente și cercetări. Aici, oamenii de știință, inginerii și astronauții au stat între 7 și 14 zile, testând limitele vieții sub apă.

Tehnologia însă avansează rapid, iar compania britanică Deep dezvoltă acum habitate subacvatice menite să permită șederi mult mai lungi. Dar întrebarea rămâne: suntem pregătiți fizic și psihic pentru o astfel de viață?

Care sunt destinațiile secrete preferate de milionari în sezonul arid. Șase locuri de vis unde mulți își doresc să ajungă, dar puțini reușesc

20:53

Mașinile electrice ar putea folosi AI pentru baterii mai durabile

19:56

Provocările vieții sub apă: presiune, oxigen și adaptare

Ființele umane sunt vulnerabile la lipsa oxigenului, la absența luminii solare și la schimbările mari de presiune – toate caracteristici ale mediului subacvatic. Cu toate acestea, oamenii au demonstrat că pot supraviețui în condiții extreme. Astronauții, de exemplu, au petrecut perioade îndelungate în Stația Spațială Internațională (ISS), un mediu la fel de ostil ca fundul oceanului.

Recordul pentru cea mai lungă ședere în spațiu este deținut de cosmonautul Valeri Polyakov, care a stat 437 de zile în stația spațială Mir între 1994 și 1995. Însă revenirea pe Pământ aduce adesea probleme de sănătate, precum pierderea densității osoase și atrofia musculară.

Dar cum stau lucrurile în cazul vieții subacvatice?

Studii de caz: 120 de zile sub apă fără probleme majore

Cel mai lung experiment de acest tip a fost realizat de Rudiger Koch, inginer aerospațial german, care a trăit 120 de zile într-o capsulă scufundată la 11 metri adâncime în Marea Caraibelor, între 2024 și 2025. Koch a ieșit fără probleme de sănătate și a sărbătorit cu șampanie și trabuc.

Pe locul doi se află profesorul Joseph Dituri, care a petrecut 100 de zile într-un habitat aflat la 9 metri adâncime într-o lagună din Florida. Dituri a efectuat teste zilnice asupra sănătății sale, atât în timpul șederii sub apă, cât și după revenirea la suprafață. Rezultatele au fost surprinzătoare: nu doar că a fost bine, ci chiar mai sănătos. Somnul său s-a îmbunătățit, la fel și nivelul colesterolului și al inflamației. Numărul celulelor stem, testosteronul și performanțele cognitive au crescut. Mai mult, vârsta biologică a lui Dituri a scăzut cu 10 ani față de cea cronologică, deși a pierdut aproximativ 1 cm în înălțime din cauza presiunii.

Deep – pionierii vieții subacvatice permanente

Cu un număr limitat de date, încă nu știm exact cum va arăta viața îndelungată sub apă. Aici intervine compania britanică Deep, care dezvoltă două habitate: Vanguard, pentru șederi scurte a câte trei persoane, și Sentinel, o capsulă de 16 metri lungime, destinată șederilor de până la 28 de zile la adâncimi de până la 200 metri, scrie Science Focus.

Pentru testare, Deep a preluat o carieră inundată în Gloucestershire, Marea Britanie, unde experimentează aceste habitate. Scopul este să permită oamenilor de știință să studieze atât fundul oceanului, cât și efectele vieții sub apă pe termen lung.

Riscurile și soluțiile pentru viața sub presiune

Unul dintre cele mai mari pericole pentru scafandri este boala de decompresie (DCS), cauzată de formarea de bule de gaz în sânge în timpul schimbărilor de presiune. Dr. Dawn Kernagis, directorul cercetării științifice la Deep, explică:

„Partea riscantă pentru un scafandru este coborârea și urcarea, deoarece presiunea crește și scade, crescând riscul de DCS.”

Pentru a reduce acest risc, Deep urmărește să mențină cercetătorii în stare de „saturație” – un echilibru în care corpul absoarbe toate gazele dizolvate la o anumită presiune, permițând șederi prelungite fără riscuri majore.

„Tancurile de saturație, precum cele pe care le construim, permit scafandrilor să stea mult mai mult la adâncimi mari, trecând de la câteva ore la o lună sau mai mult,” adaugă Kernagis.

Viitorul este aici: Atlantis modern?

Experimentele de la Sentinel vor monitoriza cu atenție efectele fizice și psihologice ale vieții sub apă, pregătind terenul pentru șederi din ce în ce mai lungi – săptămâni, luni, poate chiar ani. Poate că, în viitorul nu foarte îndepărtat, unii dintre noi vom avea șansa să trăim într-un „Atlantis” modern, explorând și protejând lumea misterioasă a oceanelor.

Acest proiect inovator ne apropie de o nouă frontieră a umanității, unde viața sub apă nu mai este doar o fantezie, ci o posibilitate reală.