Angajatorii din România, în ceață privind viitorul competențelor: criza talentelor și presiunea tehnologiei schimbă regulile jocului

Piața muncii din România intră într-o zonă de incertitudine tot mai accentuată, pe măsură ce companiile încearcă să țină pasul cu schimbările tehnologice și economice.

Un nou studiu realizat de SD Worx arată că aproximativ trei din zece angajatori români nu știu ce competențe vor indispensabile în următorii ani. La nivel european situația este și mai complicată, patru din zece companii confruntându-se cu aceeași lipsă de claritate. Această incertitudine vine într-un moment în care transformările generate de automatizare și inteligență artificială obligă organizațiile să își regândească strategiile de resurse umane. În paralel, presiunea pe costuri, lipsa forței de muncă și schimbările legislative adâncesc dificultățile de planificare.

Planificarea forței de muncă devine prioritate strategică, dar fără direcție clară

În România, 54% dintre profesioniștii HR consideră că planificarea forței de muncă este o prioritate majoră în 2026, ușor peste media europeană de 51%. Cu toate acestea, datele arată un paradox: deși companiile acordă mai multă atenție acestui proces, multe dintre ele nu au o imagine clară asupra direcției în care se îndreaptă.

Veniturile gospodăriilor din România au crescut în 2025, dar cheltuielile rămân la nivel ridicat, arată datele INS

18:04

România primește vestea pe care nu voia să o audă: Comisia Europeană spune că nu suntem pregătiți pentru euro

15:37

Principalele motive invocate de angajatori țin de nevoia de a asigura suficienți angajați și de a organiza mai eficient activitatea. În România, 59% dintre respondenți indică aceste aspecte, comparativ cu 48% la nivel european. În plus, firmele sunt preocupate de continuitatea serviciilor (44%) și de controlul costurilor salariale (43%).

Un factor tot mai important este tehnologia. În România, 37% dintre profesioniștii HR spun că automatizarea și inteligența artificială îi determină să acorde mai multă atenție planificării, peste media europeană de 26%. Cu toate acestea, integrarea acestor tehnologii nu este uniformă, iar impactul lor asupra competențelor necesare rămâne greu de anticipat.

De la joburi la competențe: schimbarea care redefinește recrutarea

Una dintre cele mai importante transformări observate în studiu este trecerea de la o abordare bazată pe titluri de job la una centrată pe competențe. În România, 61% dintre angajatori spun că nu se mai uită exclusiv la poziții, ci la abilitățile reale ale candidaților. La nivel european, procentul este de 55%. Această schimbare reflectă nevoia de flexibilitate într-o economie în continuă transformare. Aproape trei din zece organizații adoptă deja o planificare strategică a forței de muncă, concentrată pe nevoile viitoare, în timp ce o treime combină abordarea strategică cu cea operațională.

Totuși, lipsa unei viziuni clare asupra competențelor viitoare rămâne o problemă majoră. În România, 30% dintre angajatori recunosc că nu știu ce abilități vor fi necesare în următorii doi-trei ani, ceea ce poate afecta capacitatea companiilor de a rămâne competitive.

Angajații simt blocajele: mobilitatea internă, o promisiune greu de atins

Din perspectiva angajaților, situația este la fel de complicată. Aproape jumătate dintre români (44%) consideră că potențialul lor nu este valorificat la maximum în rolul actual. Mai mult, doar 41% văd oportunități reale de dezvoltare sau schimbare în interiorul organizației.

Problema mobilității interne este și mai evidentă: 58% dintre angajații din România spun că este dificil să exploreze alte roluri sau proiecte în cadrul companiei. La nivel european, procentul este chiar mai mare, de 66%. Aceste date indică o ruptură între strategia companiilor și experiența angajaților. Deși organizațiile declară că pun accent pe competențe, mulți salariați nu simt că au acces la oportunități reale de dezvoltare.

Tehnologia ajută, dar nu poate înlocui complet factorul uman

Un alt aspect relevant este utilizarea tehnologiei în planificarea forței de muncă. În România, 69% dintre angajatori consideră că managerii au instrumentele necesare pentru a gestiona eficient resursele umane, peste media europeană de 61%.

Cu toate acestea, automatizarea completă nu este văzută ca soluția ideală. Doar 27% dintre angajatorii români ar prefera o planificare integral automatizată, în timp ce 42% susțin un model hibrid, care combină intervenția umană cu tehnologia. Aceeași tendință se observă și în procesele administrative, precum pontajul, unde doar o minoritate susține automatizarea completă. Rezultatele sugerează că, deși tehnologia devine esențială, deciziile strategice rămân dependente de factorul uman.

Concluziile studiului indică faptul că, pe de o parte, presiunea tehnologică și deficitul de talente obligă organizațiile să își regândească strategiile. Pe de altă parte, lipsa de claritate privind competențele viitoare și dificultățile legate de mobilitatea internă arată că tranziția nu este încă bine gestionată.