La doar câteva zile după intrarea în vigoare a noilor măsuri europene privind importurile de oțel, Uniunea Europeană se confruntă cu primele dificultăți diplomatice. Brazilia a respins public afirmațiile Comisiei Europene potrivit cărora cele două părți ar fi ajuns la un acord privind noile cote de import, deschizând un conflict care ar putea complica relațiile comerciale dintre Bruxelles și unul dintre cei mai importanți parteneri ai săi din America Latină.
Disputa apare într-un moment sensibil, după ce Uniunea Europeană a decis să reducă semnificativ volumele de oțel care pot intra pe piața comunitară fără taxe vamale și să majoreze la 50% taxele aplicate importurilor care depășesc noile cote, arată Politico. Măsurile au fost adoptate pentru a proteja industria siderurgică europeană de supraproducția globală și de presiunea exercitată de importurile ieftine. În timp ce oficialii europeni susțin că au purtat negocieri și au obținut acorduri de principiu cu mai multe state partenere, autoritățile de la Brasília afirmă că nu există niciun acord final privind compensațiile sau noile condiții comerciale.
Reforma sistemului de protecție a pieței europene a oțelului presupune diminuarea cotelor fără taxe pentru numeroși exportatori și majorarea tarifelor pentru volumele care depășesc aceste limite.
China, cel mai mare producător mondial de oțel, se numără printre statele afectate, primind o reducere importantă a cotelor disponibile pe piața europeană. Totodată, măsurile vizează și peste zece țări care au acorduri comerciale cu Uniunea Europeană.
Bruxellesul susține că aceste restricții sunt necesare pentru protejarea producătorilor europeni și pentru asigurarea materiilor prime destinate unor sectoare strategice precum industria de apărare, infrastructura și energia regenerabilă.
În cazul Braziliei, reducerea cotelor vine într-un moment delicat, mai ales că acordul comercial dintre Uniunea Europeană și blocul Mercosur a intrat în vigoare cu puțin timp înainte, după ani întregi de negocieri.
Guvernul brazilian a transmis un mesaj ferm, respingând ideea că ar fi ajuns la o înțelegere cu Bruxellesul.
Ministerele de Externe și Comerț ale Braziliei au precizat că negocierile privind eventualele compensații nu au fost finalizate și că măsurile adoptate de Uniunea Europeană reprezintă o decizie unilaterală.
Autoritățile braziliene susțin că țara lor nu este responsabilă pentru surplusul mondial de oțel, problemă asociată în principal producției excesive din Asia. Din acest motiv, consideră că limitarea accesului pe piața europeană este nedreaptă și riscă să provoace noi măsuri de protecție comercială la nivel internațional.
Brazilia solicită compensații pentru diminuarea cotei de piață și avertizează că soluțiile bazate exclusiv pe restricții comerciale nu rezolvă problema supracapacității globale.
După reacția autorităților braziliene, Comisia Europeană a transmis că dialogul nu este întrerupt și că discuțiile vor continua.
Potrivit executivului european, în ultimele luni au avut loc consultări constante cu reprezentanții Braziliei, iar obiectivul rămâne găsirea unei soluții acceptabile pentru ambele părți.
Oficialii europeni recunosc însă că negocierile sunt dificile, deoarece reducerea cotelor înseamnă că toate statele exportatoare primesc volume mai mici decât în trecut.
Un oficial european a explicat că diminuarea cotei totale obligă Bruxellesul să împartă „o plăcintă mai mică”, ceea ce inevitabil reduce alocările pentru fiecare partener comercial.
Pe lângă Brazilia, Comisia Europeană afirmă că a ajuns la acorduri de principiu și cu Turcia, India, Coreea de Sud, Indonezia, Egipt, Regatul Unit, Elveția, Macedonia de Nord, Africa de Sud, Argentina, Ucraina și Singapore. Totuși, lipsesc de pe listă doi exportatori importanți de oțel, Japonia și Vietnam, fapt care alimentează incertitudinile privind acceptarea noilor reguli.
Autoritățile japoneze au avertizat deja că analizează toate opțiunile disponibile, inclusiv posibilitatea unor acțiuni în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului sau pe baza acordurilor comerciale bilaterale. Dacă disputele se vor amplifica, Uniunea Europeană s-ar putea confrunta cu o serie de litigii comerciale într-un moment în care încearcă să își consolideze industria siderurgică și să reducă dependența de importuri.