Aurul Europei se întoarce acasă. De ce își mută băncile centrale rezervele din America

Mai multe state europene își regândesc strategia privind depozitarea rezervelor de aur, într-un context marcat de tensiuni geopolitice, sancțiuni financiare și incertitudini economice. Olanda a confirmat recent transferul a zeci de tone de aur din America de Nord către Europa, în timp ce Franța și Germania au luat, la rândul lor, măsuri pentru a-și controla mai îndeaproape rezervele.

Mișcările de repatriere a aurului spre Europa nu reprezintă neapărat o ruptură față de sistemul financiar occidental, ci reflectă dorința băncilor centrale de a avea acces rapid și direct la active considerate strategice în cazul unor situații de criză.

Olanda mută 86 de tone la Londra

Banca Centrală a Olandei a transferat 86 de tone de aur din rezervele sale păstrate în Statele Unite și Canada către seifurile Băncii Angliei.

Euro urcă la un nou maxim istoric, 5,3527 lei. O parte din salt vine din evoluția monedei europene, dar presiunea de fond asupra leului rămâne

14:11

UE riscă să devină „omul bolnav al lumii“ dacă întârzie reformele lui Draghi

13:31

Olanda deține în total aproximativ 313 tone de aur în America de Nord, iar relocarea unei părți din aceste rezerve urmărește creșterea rezilienței financiare a țării.

Guvernatorul De Nederlandsche Bank, Olaf Sleijpen, a explicat că aurul trebuie să fie disponibil în eventualitatea unor șocuri majore.

„Ne așteptăm să nu fie nevoie niciodată să le folosim, dar trebuie să ne consolidăm reziliența și pregătirea”, a declarat acesta, conform BBC.

Alegerea Londrei are și o explicație practică. Capitala britanică reprezintă principalul centru internațional pentru tranzacționarea aurului, ceea ce permite transformarea rapidă a metalului prețios în lichidități sau efectuarea unor tranzacții atunci când condițiile o impun.

Franța și Germania și-au redus, de asemenea, expunerea

Olanda nu este singura țară europeană care își ajustează politica de depozitare a aurului.

Franța a anunțat retragerea integrală a rezervelor sale de aur păstrate în Statele Unite, potrivit informațiilor prezentate în material.

Germania a derulat, la rândul său, un amplu program de repatriere. Bundesbank a mutat peste 216 tone de aur din New York și Paris.

Aceste decizii trebuie privite în contextul transformărilor geopolitice din ultimii ani. Războaiele, tensiunile comerciale și utilizarea sancțiunilor financiare au determinat băncile centrale să acorde o atenție mai mare controlului asupra rezervelor și diversificării activelor.

Aurul are un avantaj important în acest context: nu reprezintă o creanță asupra unui alt stat sau asupra unei instituții financiare și poate funcționa ca rezervă de valoare în perioade de instabilitate.

De ce este aurul atât de important în perioade de criză

Rezervele de aur reprezintă unul dintre instrumentele tradiționale prin care băncile centrale își consolidează bilanțurile și își diversifică activele.

În cazul unor crize financiare sau geopolitice severe, aurul poate fi utilizat drept activ de rezervă și poate contribui la menținerea încrederii în capacitatea unei țări de a-și susține sistemul financiar.

Depozitarea metalului prețios într-un anumit centru financiar presupune însă și o serie de considerente strategice. Țările vor să știe unde se află rezervele lor, cât de rapid le pot accesa și în ce condiții le pot utiliza.

De aici rezultă și interesul pentru păstrarea unei părți din aur în propriul teritoriu sau în centre europene considerate sigure și lichide.

Aurul a devenit tot mai căutat de băncile centrale

Tendința este susținută și de evoluția pieței internaționale a aurului. Cererea venită din partea băncilor centrale a crescut puternic în ultimii ani, pe fondul preocupărilor legate de inflație, geopolitică și dependența de active denominate în dolari.

În ultimii patru ani, băncile centrale din întreaga lume au cumpărat în medie aproximativ 1.000 de tone de aur anual, de circa două ori mai mult decât media înregistrată în deceniul anterior.

Prin urmare, aurul a devenit o componentă tot mai importantă a strategiilor de diversificare a rezervelor valutare.

Prețuri record și noi estimări pentru 2026

Interesul băncilor centrale s-a reflectat și în prețul metalului prețios. La începutul acestui an, aurul a depășit pentru prima dată pragul de 5.000 de dolari pentru o uncie.

Ulterior au existat corecții, însă perspectivele pe termen mediu au rămas favorabile. Analiștii Goldman Sachs estimează că aurul ar putea ajunge la aproximativ 4.900 de dolari pe uncie troy până la sfârșitul lui 2026.

Paradoxal, chiar dacă unele state își repatriază aurul din Statele Unite, Londra rămâne un centru esențial pentru piața mondială a metalului prețios. Mutarea rezervelor Olandei la Banca Angliei arată că strategia europeană nu înseamnă renunțarea la centrele financiare occidentale, ci mai degrabă diversificarea și apropierea rezervelor de zona în care statele consideră că le pot controla și utiliza rapid.