Piețele mondiale de obligațiuni traversează o perioadă de vânzări puternice, iar randamentele titlurilor de stat din marile economii au ajuns la niveluri nemaivăzute de ani sau chiar decenii. Inflația persistentă, perspectiva unor dobânzi mai ridicate și creșterea accelerată a datoriilor publice și corporative se află în centrul turbulențelor.
Japonia a oferit unul dintre cele mai importante semnale: randamentul obligațiunilor guvernamentale pe 10 ani a ajuns marți la 3%, pentru prima dată din 1996. În Marea Britanie, costurile de împrumut pe 30 de ani au atins cel mai ridicat nivel din ultimii 30 de ani, iar randamentele pe 10 ani din Germania și Franța au revenit la niveluri întâlnite ultima dată în 2011, respectiv 2008, conform Reuters.
Una dintre cauzele recente ale creșterii randamentelor este revenirea prețurilor petrolului, pe fondul tensiunilor dintre Statele Unite și Iran. Energia mai scumpă poate alimenta din nou inflația și îi determină pe investitori să ia în calcul o perioadă mai lungă de dobânzi ridicate.
Și mesajele băncilor centrale au contribuit la schimbarea așteptărilor. Un discurs considerat agresiv al președintelui Rezervei Federale, Kevin Warsh, la simpozionul de la Jackson Hole, a întărit pariurile privind menținerea sau chiar creșterea dobânzilor.
În SUA, datoria publică a depășit recent 40 de trilioane de dolari. În același timp, raportul datorie/PIB a ajuns la cel puțin 100% în majoritatea economiilor G7, Germania fiind principala excepție.
Creșterea randamentelor nu afectează doar guvernele. Ele influențează costurile de finanțare pentru gospodării și companii, de la credite ipotecare și auto până la împrumuturile pentru investiții.
În Statele Unite, dobânzile pentru creditele ipotecare pe 30 de ani au urcat la aproape 6,7%, cel mai ridicat nivel din ultimul an, pe măsură ce randamentele titlurilor de stat pe 10 ani au crescut.
Pentru guverne, efectul este și mai important. Cu cât se împrumută mai scump, cu atât o parte mai mare din buget trebuie direcționată către plata dobânzilor. În Marea Britanie, costurile cu dobânzile au ajuns la aproape 4% din PIB, aproximativ dublu față de media perioadei de dinaintea pandemiei și peste cheltuielile pentru apărare.
Randamentele mai mari pot pune presiune și pe bursele de acțiuni, deoarece obligațiunile devin relativ mai atractive. Până acum, însă, rezultatele solide ale companiilor au contribuit la menținerea piețelor de acțiuni la niveluri ridicate.
Un element mai puțin evident al actualei situații este explozia investițiilor în infrastructura pentru inteligența artificială.
Cinci dintre cei mai mari hiperscaleri AI — Alphabet, Amazon, Meta, Microsoft și Oracle — au emis împreună datorii de aproximativ 220 de miliarde de dolari în 2026, potrivit datelor LSEG. Suma este de peste două ori mai mare decât volumul emis de aceste companii în întregul an precedent.
Banii sunt utilizați pentru finanțarea centrelor de date și dezvoltarea modelelor de inteligență artificială. Cererea masivă de finanțare exercită presiune asupra pieței obligațiunilor: atunci când numeroși debitori concurează pentru capital, creditorii pot solicita dobânzi mai mari.
Boom-ul AI a contribuit astfel la creșterea emisiunilor globale de obligațiuni corporative la un record de 4,9 trilioane de dolari până acum în 2026, cu 14% peste nivelul din aceeași perioadă a anului trecut.
Autoritățile americane au încercat deja să calmeze piața. Trezoreria SUA a anunțat recent operațiuni de răscumpărare a obligațiunilor, măsură care a contribuit inițial la stabilizarea pieței.
Randamentele pe termen lung au început însă ulterior să crească din nou. Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, respinge o parte dintre temerile privind sustenabilitatea datoriei americane și pune accent pe reziliența economiei SUA.
Băncile centrale au, la rândul lor, instrumente pentru situațiile în care piețele devin dezordonate. Banca Angliei a intervenit pe piața obligațiunilor în timpul crizei provocate de mini-bugetul britanic din 2022.
Banca Centrală Europeană poate utiliza Instrumentul de Protecție a Transmisiunii pentru a cumpăra obligațiuni guvernamentale și a limita o creștere considerată „nejustificată și dezordonată” a costurilor de finanțare, cu condiția ca statul respectiv să respecte regulile fiscale europene.
Deocamdată, mulți investitori consideră că actuala creștere a randamentelor este ordonată și reflectă în principal inflația și necesarul mai mare de finanțare. Pe termen scurt, o eventuală scădere a prețurilor petrolului ar putea reduce presiunea inflaționistă. Pentru ca randamentele pe termen lung să coboare însă în mod sustenabil, investitorii cer măsuri mai profunde: reducerea datoriilor publice sau accelerarea creșterii economice.
În caz contrar, pot apărea așa-numitele „bond vigilantes”, investitori care încearcă să impună disciplină fiscală guvernelor considerate prea cheltuitoare. Ei cer randamente mai mari pentru a compensa riscul asociat datoriilor în creștere. Aceeași presiune poate apărea atunci când piețele consideră că autoritățile nu reușesc să controleze inflația.
Actuala mișcare de pe piețele obligațiunilor este, prin urmare, mai mult decât o simplă fluctuație de dobânzi. Ea reflectă o combinație dificilă de inflație, datorii publice record, necesar masiv de finanțare corporativă și incertitudine privind politica monetară. Dacă aceste tendințe persistă, costul banilor mai scumpi se poate transmite treptat în întreaga economie mondială.