România are în prezent cel mai mare preț al electricității din Europa, deși dispune de un potențial important pentru a deveni una dintre țările cu cele mai mici costuri ale energiei, susține directorul general al E.ON România, Volker Raffel. Potrivit acestuia, diferența ar putea fi făcută de investițiile în producție, stocare, rețele și eficiență energetică.
„România are cel mai bun potențial să fie țara cu cel mai mic preț al energiei, dar, din păcate, are cel mai mare preț al electricității din toată Europa”, a declarat Raffel, marți, în cadrul unei conferințe organizate de Camera de Comerț Româno-Germană. Pentru consumatorii casnici, prețul total al energiei electrice ajunge la aproximativ 30 de cenți pe kWh. Deși nivelul este sub cel din Germania, unde prețul se situează la 38-39 de cenți pe kWh, raportarea la puterea de cumpărare face ca factura să fie o povară mai mare pentru consumatorii români.
Potrivit șefului E.ON România, reducerea semnificativă a prețului energiei este posibilă, însă depinde de realizarea unor investiții considerate esențiale pentru piața energetică. Acestea includ dezvoltarea capacităților fotovoltaice, investițiile în baterii și stocare, creșterea producției de energie, proiecte de eficiență energetică în clădiri și, pe termen lung, noi capacități nucleare.
Un rol important îl au și centralele pe gaz aflate deja în construcție, care ar trebui puse în funcțiune pentru a crește oferta de energie.
„Există șansa să avem o ofertă mai mare, dar tot ceea ce am descris trebuie conectat la rețea”, a subliniat Raffel.
Aici apare una dintre principalele probleme ale sistemului energetic românesc: infrastructura de transport și distribuție începe să devină un „gât de sticlă” pentru dezvoltarea economiei.
Nevoia de investiții în infrastructura energetică devine tot mai urgentă pe măsură ce apar noi surse de consum și producție.
Centrele de date, mobilitatea electrică, investițiile în baterii și extinderea producției descentralizate prin prosumatori vor pune o presiune suplimentară asupra rețelelor. În lipsa modernizării și extinderii acestora, investițiile în noi capacități de producție riscă să nu poată fi valorificate integral.
Raffel estimează că actuala criză energetică s-ar putea diminua pe parcursul anului viitor, însă consideră că perioada actuală trebuie folosită pentru accelerarea programelor de eficiență energetică.
În opinia sa, reducerea consumului inutil rămâne una dintre cele mai ieftine metode de diminuare a facturilor.
Șeful E.ON România a vorbit și despre perspectivele pieței gazelor naturale. În prezent, România produce aproximativ cât consumă, însă intrarea în producție a proiectului Neptun Deep, estimată pentru anul viitor, ar putea modifica semnificativ balanța.
Potrivit lui Raffel, producția suplimentară ar putea ajunge să depășească necesarul intern, oferind României posibilitatea de a exporta gaz sau de a utiliza o parte mai mare din resursă pentru dezvoltarea activității economice interne.
În prezent, gazul se tranzacționează în Europa la aproximativ 70 de euro pe MWh, în timp ce pentru consumatorii casnici din România funcționează un mecanism de reglementare care stabilește un preț de aproximativ 24 de euro pe MWh pentru gazul furnizat populației.
Schema actuală urmează să expire în martie anul viitor, iar evoluția ulterioară va depinde de deciziile politice privind piața și nivelul intervenției statului.
Raffel consideră că subvenționarea consumului de energie ar trebui redusă treptat, în paralel cu dezvoltarea unei piețe capabile să ofere prețuri mai stabile.
Mesajul central al directorului E.ON România este că problema prețurilor nu poate fi rezolvată doar prin subvenționarea facturilor. Pe termen lung, sunt necesare investiții care să crească oferta, să reducă blocajele din rețea și să limiteze consumul inutil.
„Cel mai ieftin lucru din lume este să nu consumi deloc”, a subliniat Volker Raffel.
Astfel, România ar putea avea un avantaj important prin combinarea producției locale de energie regenerabilă și gaze, dezvoltarea capacităților de stocare și modernizarea rețelelor. Fără aceste investiții, însă, potențialul energetic al țării riscă să nu se transforme într-un avantaj real pentru economie și consumatori.