Uleiul de palmier este unul dintre cei mai folosite uleiuri vegetale din lume, prezent în aproape jumătate din produsele ambalate de pe piață. Cu toate acestea, impactul său ecologic ridică îngrijorări majore. O alternativă inovatoare ar putea apărea pe piață până la sfârșitul anului 2025. Aceasta promite să reducă efectele negative ale uleiului de palmier asupra mediului.
Cultivarea uleiului de palmier și a altor uleiuri tropicale precum shea, cocos sau untul de cacao, contribuie la defrișările accelerate ale pădurilor tropicale. Suprafețe mari din Asia de Sud-Est, America de Sud și Africa sunt sacrificate pentru aceste culturi. Aceste activități duc la pierderi de biodiversitate și creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Se estimează că uleiul de palmier se regăsește în aproximativ 50% din produsele ambalate pe rafturile magazinelor. El apare sub numeroase denumiri diferite în lista de ingrediente, de la glicerină până la acid stearic. Folosirea sa este extrem de răspândită atât în alimente, cât și în cosmetice.
O echipă de cercetători de la Universitatea Bath, condusă de inginerul chimist Chris Chuck, a identificat o drojdie numită Metschnikowia pulcherrima, care se dezvoltă pe struguri. Această drojdie este utilizată deja în industria organică a vinului, oferind note de coacăze negre în unele vinuri sud-africane, scrie BBC ScienceFocus.
Drojdia conține natural circa 20% grăsime. Totuși, echipa lui Chuck a folosit „evoluția dirijată”, o metodă asemănătoare creșterii selective, pentru a crește acest procent până la aproximativ 50%.
Drojdia poate fi cultivată în bazine mari, alimentată cu deșeuri alimentare, cum ar fi resturile din fabricile de pâine sau cartofi, care sunt transformate în zaharuri. Odată ce cultura atinge densitatea optimă, celulele se sparg pentru a elibera uleiul. Acesta este apoi rafinat similar cu alte uleiuri comestibile.
Partea non-grasă a drojdiei poate fi transformată în ingrediente alimentare utile, precum emulgatori naturali și beta-glucan. Aceasta este o fibră care susține sănătatea inimii, regăsită în ovăz.
Modificând temperatura, pH-ul și tipul de zaharuri din mediul de creștere, cercetătorii pot schimba textura, gustul și gradul de saturație al uleiului. Astfel, se pot crea variante semi-solide sau lichide, replicând diverse tipuri de grăsimi.
Chuck subliniază că dacă acest proces este aplicat pe scară largă, va reduce necesitatea defrișării pădurilor tropicale. Aceste păduri ocupă o suprafață comparabilă cu Argentina. Industria uleiului de palmier are o valoare estimată la 50,6 miliarde de dolari în 2021, cu perspective de creștere la 65,5 miliarde până în 2027.
Pe lângă protecția pădurilor, uleiul produs din drojdie emite cu circa 95% mai puțin dioxid de carbon decât uleiul de palmier. Producția poate fi localizată aproape oriunde. Astfel, se folosesc deșeurile locale ca materie primă, ceea ce reduce amprenta de carbon a transportului.
Se estimează că uleiul de drojdie va apărea în produse cosmetice între sfârșitul anului 2025 și începutul lui 2026. Utilizarea sa în industria alimentară va urma la scurt timp după aceea.