România pierde un sector strategic. De la producător important la dependent de importuri

Un domeniu care, în urmă cu câteva decenii, reprezenta un pilon important al economiei românești traversează astăzi o perioadă de recul accentuat. Sectorul piscicol, care în perioada comunistă contribuia semnificativ la producția alimentară sub sloganul „nicio masă fără pește”, se confruntă acum cu scăderi constante, în contrast puternic cu evoluțiile globale.

Acvacultura generează peste 100 de milioane de tone anual

Producția mondială de pește și fructe de mare a crescut spectaculos în ultimele decenii, alimentată în principal de dezvoltarea acvaculturii arată datele analizate de Our World in Data. În timp ce alte state au investit masiv în creșterea peștilor în medii controlate, România nu a reușit să țină pasul, înregistrând chiar regres.

La nivel global, populația s-a dublat în ultimii 50 de ani, iar consumul mediu de pește pe cap de locuitor a crescut în același ritm. Producția totală de pește și fructe de mare a urcat de patru ori față de anii 1960. Dacă în urmă cu jumătate de secol acvacultura era un sector marginal, astăzi aceasta generează peste 100 de milioane de tone anual, depășind capturile din mediul natural.

Scenariul care îngheață regiunea: centrala nucleară ce poate declanșa un dezastru fără precedent

18:18

Strategia BNR: de ce aurul nu mai este prioritar pentru România

17:17

În 2023, capturile globale din mări și oceane au fost de aproximativ 88 de milioane de tone, în timp ce producția din acvacultură a ajuns la 127 de milioane de tone. Creșterea rapidă a acestui segment a redus presiunea asupra resurselor naturale, dar a schimbat complet echilibrul industriei la nivel mondial.

România, de la exportator important la dependent de importuri

În contrast cu această expansiune globală, România a înregistrat un declin semnificativ atât în acvacultură, cât și în pescuitul tradițional. Dacă în anii 1960 producția din ferme piscicole era de aproximativ 13.700 de tone, în 2023 aceasta a scăzut la 11.200 de tone. Mai mult, în perioada comunistă și la începutul anilor 1990, producția depășea frecvent 50.000 de tone, ceea ce plasa țara printre actorii relevanți din regiune.

După 1990, însă, sectorul a intrat pe un trend descendent. Producția a coborât până la circa 8.000 de tone în 2014, a cunoscut o revenire temporară în 2015-2016, iar ulterior a scăzut din nou. Situația este similară și în cazul pescuitului. Dacă în 1960 capturile erau de aproximativ 24.300 de tone, în 2023 acestea au ajuns la doar 6.613 tone.

La finalul anilor 1990, România depășea chiar 200.000 de tone de pește capturat, în special din Marea Neagră. Ulterior, o parte importantă a flotei a fost vândută sau scoasă din uz, legislația s-a modificat, iar activitatea a devenit din ce în ce mai puțin atractivă pentru operatori.

Producția internă acoperă doar 13% din consumul total

Pe fondul acestui declin, dependența de importuri a crescut puternic. În prezent, România aduce din exterior peste 100.000 de tone de pește și produse din pește, de aproximativ zece ori mai mult decât exportă. Producția internă acoperă doar 13% din consumul total.

Datele Institutul Național de Statistică indică faptul că românii consumă anual aproximativ 6,4 – 6,5 kilograme de pește pe cap de locuitor, ceea ce înseamnă circa 122.000 de tone la nivel național. Cu toate acestea, gradul de autoaprovizionare rămâne extrem de redus.

După orez, sectorul peștelui și al produselor din pește reprezintă a doua categorie agroalimentară de bază cu cel mai mic nivel de acoperire din producția internă. Importurile se apropie de 500 de milioane de euro anual, accentuând dezechilibrul comercial.

În acest context, autoritățile încearcă să relanseze domeniul. Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a anunțat planuri pentru dezvoltarea acvaculturii și a semnat un memorandum de cooperare pentru extinderea exporturilor agroalimentare către China, inclusiv din sectorul piscicol.