Când toți turiștii se înghesuie la Blue Lagoon și pe Golden Circle, adevărata comoară islandeză se ascunde în nord – acolo unde istoria, cultura și natura neatinsă oferă o experiență de neuitat. Departe de aglomerație și hype-ul instagramabil, nordul Islandei promite o aventură autentică printre fiorduri, balene și case de iarbă desprinse parcă din mitologie.
În anii ’90, Islanda era o destinație cunoscută doar de cei mai aventuroși turiști – doar 130.000 de vizitatori îi călcau pragul anual. Astăzi, cifrele sunt amețitoare: în 2023, peste 2,2 milioane de oameni au vizitat țara nordică cu o populație de doar 380.000 de locuitori. Motivul principal se datorează combinației inteligente de marketing viral, peisaje de vis și campanii precum #MyStopover care au transformat simple escale în vacanțe de neuitat.
Pe rețelele sociale au apărut imagini cu lagune termale albastre, cascade spectaculoase și plaje negre de lavă, iar în scurt timp Islanda a trecut de la „necunoscută” la „must-see”. Însă succesul vine și cu un preț: supraturismul a devenit o problemă reală, iar autoritățile caută soluții pentru a distribui fluxul de vizitatori mai echitabil. Mai nou, oficialii Islandei le recomandă turiștilor descoperirea zonei de nord, o zonă cu o frumusețe nealterată și o cultură profund autentică.
Majoritatea turiștilor care ajung în Islanda se opresc în capitala Reykjavik sau explorează rutele populare precum Golden Circle și Blue Lagoon. Însă nordul țării – o regiune cu fiorduri dramatice, izvoare termale naturale și sate pescărești pitorești – rămâne o comoară neexplorată, scrie BBC.
Orașul Húsavík, cel mai vechi așezământ din Islanda, este considerat „capitala balenelor”. În trecut, era renumit pentru industria vânătorii de balene, dar astăzi fostele vase de pescuit sunt transformate în ambarcațiuni de observare a balenelor. Aici ai șansa de a vedea balene cu cocoașă, orci și balene minke – în proporție de 97% conform ghizilor locali – într-un cadru liniștit și eco-friendly, multe dintre bărci fiind electrice.
Pe lângă Húsavík, orașe precum Akureyri sau Sauðárkrókur oferă acces la o lume culturală mai puțin cunoscută: de la muzee și sate istorice, la experiențe imersive în viața tradițională islandeză.
Nordul Islandei nu înseamnă doar natură spectaculoasă, ci și o incursiune profundă în trecutul fascinant al poporului islandez. În orașul Sauðárkrókur, de exemplu, poți vizita muzeul „1238: The Battle of Iceland”, un concept unic ce combină realitatea virtuală cu istoria reală. Aici, poți „participa” la Bătălia de la Örlygsstaðir, relatată în faimoasele saga islandeze, și poți admira artefacte originale din secolul XI.
Un alt simbol al adaptabilității islandezilor sunt casele de iarbă (turf houses) – locuințe tradiționale construite din lemn, piatră și acoperite cu un strat gros de gazon. Ele oferă o izolație naturală perfectă și se contopesc cu peisajul, creând un efect vizual de basm. Cele mai frumoase exemple se găsesc la Glaumbær și la biserica Víðimýri, ambele în nord.
„Fiecare generație trebuie să păstreze istoria și s-o transmită într-un mod captivant. Tehnologia este cheia pentru a face asta relevant și atractiv pentru noile generații”, spune Freyja Rut, managerul muzeului 1238.
Una dintre cele mai durabile tradiții ale Islandei este creșterea oilor și meșteșugul tricotatului. Oile islandeze, lăsate libere pe pășuni sălbatice, sunt descendente directe ale celor aduse de vikingi acum peste 1.000 de ani. Din lâna lor se produc faimoasele pulovere „lopapeysa”, recunoscute pentru căldura lor și designul iconic în jurul gâtului.
Hélène Magnússonis, una dintre cele mai respectate creatoare de tricotaje din Islanda, spune că „islandezii au supraviețuit doar datorită oilor”. Vizitatorii pot chiar învăța să tricoteze aceste pulovere autentice în cadrul unor tururi speciale, precum cele organizate de Green EdVentures, unde poți lucra alături de artizani locali și pleca acasă cu o piesă creată de tine.