Va zduncina criza din Orientul Mijlociu economia mondială? Piețele spun că nu – dar poate că se înșală

Când Donald Trump a părăsit, precipitat, summitul G7 din Kananaskis, o stațiune șic din Munții Stâncoși canadieni, piețele financiare au înțeles foarte clar mesajul: Washingtonul ia în serios ideea de a se alătura Israelului în ofensiva militară împotriva Iranului. Deși liderii occidentali i-au cerut moderație, președintele american a preferat să se întoarcă urgent la Casa Albă, de unde a cerut capitularea necondiționată a Teheranului. Atmosfera a devenit brusc familiară – periculos de familiară, se arată într-un editorial The Guardian. Există temeri că evenimentele ar putea zdruncina piața petrolului, mai ales dacă Iranul blochează strâmtoarea Ormuz. Există soluții în această situație tensionată? Pe termen lung, soluția rămâne reducerea dependenței de combustibili fosili din Orientul Mijlociu. Autonomia energetică – prin surse verzi – nu e un moft, ci un imperativ economic și geopolitic, mai ales că lecțiile istoriei sunt dureroase și limpezi: șocurile petroliere repetate nu se termină niciodată bine. Care sunt, însă, posibilele scenarii în situația concretă de acum?

Totul pare să revină într-un cerc istoric, cu ecouri din anii ’70. În 1975, prima reuniune a ceea ce astăzi cunoaștem drept G7 a fost convocată tocmai pentru a gestiona șocul petrolier declanșat de războiul de Yom Kippur. Atunci, creșterea explozivă a prețului țițeiului a pus capăt boom-ului postbelic: inflația a urcat vertiginos, iar recesiunea a urmat necruțătoare. O a doua undă de stagflație a venit câțiva ani mai târziu, pe fondul conflictului dintre Iran și Irak, comentează sursa citată. În 1990, invazia Kuweitului de către Saddam Hussein a ridicat din nou prețul petrolului și a frânat creșterea economică globală.

Un calm suspect domină piețele financiare

Răspunsul piețelor la noul conflict este, deocamdată, blând. Cotațiile internaționale ale petrolului au crescut cu aproximativ 10 dolari pe baril – o majorare ce ar putea genera o ușoară inflație, dar nimic comparabil cu șocurile brutale din deceniile trecute. Investitorii par să creadă că escaladarea va fi limitată și că piețele pot absorbi această undă de șoc.

China investighează politicile comerciale ale SUA în sectorul cipurilor

17:43

România blochează votul UE pe noile ținte ecologice pentru 2040

17:12

Iar optimismul nu este complet nefondat. OPEC, odinioară capabil să țină lumea în șah, are azi o influență mai redusă asupra prețului petrolului. SUA sunt mai puțin dependente de importuri. Sursele regenerabile – vânt, soare – încep să conteze. Chiar și războiul dintre Israel și Hamas, aflat în al doilea an, a avut un impact redus și efemer asupra țițeiului.

Dar toate acestea sunt valabile până când nu mai sunt. Să ne amintim: invazia Ucrainei de către Rusia, cu trei ani în urmă, a dus la o explozie a prețurilor la energie, declanșând o criză a costului vieții de care abia acum începem să ne desprindem. În Marea Britanie, inflația anuală a scăzut la 3,4%, de la vârful de 10,9%, dar este încă deasupra țintei de 2% a Băncii Angliei.

Prețul petrolului a explodat după atacul Israelului asupra Iranului. Cea mai mare creștere din ultimii cinci ani

Riscuri ignorate?

Se cuvine, desigur, să punctăm unele diferențe. Rusia controlează 17% din producția globală de gaze. Iranul doar 4% din cea de petrol. Iar principala piață pentru petrolul iranian este China, nu Occidentul. Asta explică, parțial, de ce investitorii nu au intrat în panică: consideră că Iranul este slăbit militar de loviturile israeliene, că nu își va periclita economia blocând strâmtoarea Ormuz și că Moscova și Beijingul nu vor interveni.

Dar dacă se înșală?

Dacă SUA intervin, comentează sursa citată, conflictul poate escalada rapid. Într-un scenariu, puterea militară americană răstoarnă regimul de la Teheran. În altul – mai sumbru – Iranul reacționează blocând strâmtoarea Ormuz, prin care trece zilnic 20% din petrolul mondial. Asta ar putea împinge prețul barilului de la 75 de dolari la peste 100. Dacă Rusia sau China intră în ecuație, șocul ar deveni sever și persistent.

Pentru moment, piețele pariază împotriva acestui deznodământ. Dar apelurile celorlalți membri G7 pentru găsirea unor soluții sugerează că nu toți sunt la fel de încrezători.

Pericolul reacției greșite

Dacă prețurile energiei vor exploda, lecția trecutului este clară: guvernele și băncile centrale nu trebuie să reacționeze pripit, scrie, mai departe, The Guardian. Da, șocurile energetice sunt inflaționiste la început. Dar, în timp, devin deflaționiste – cresc costurile firmelor, reduc veniturile reale și inhibă cererea. Creșterea dobânzilor ar adânci recesiunea. Reducerile de cheltuieli publice sau majorările de taxe ar face și mai mult rău.