Zece ani de la dezastru: cum a revenit Grecia de pe marginea prăpastiei

La un deceniu după ce s-a aflat pe buza prăpastiei, în pragul destrămării economice, Grecia a reușit o redresare spectaculoasă, se arată într-o analiză Fiancial Times. În 2011, Grecia se afundase în cea mai gravă recesiune cunoscută de o economie dezvoltată în timp de pace. Sunt încă vii – și unele au rămas până acum nerezolvate – nenumăratele tragedii personale trăite de greci în timpul crizei datoriilor suverane, care a devastat economia și societatea. Luna aceasta se împlinesc zece ani de la momentul de cotitură într-o dramă care a ținut în tensiune piețele financiare globale și a amenințat să distrugă însuși pilonul central al integrării europene: moneda unică. Rănile crizei rămân adânci, atât la nivelul societății, cât și în politică. Nivelul de încredere în partidele tradiționale este scăzut, iar populismul nu a dispărut. Totuși, stabilitatea recentă și ratingul de țară readus în categoria „investment grade” de agențiile internaționale sunt semne că Grecia a trecut, în mare parte, testul cel mai dur din istoria sa economică recentă.

Dimitra Piagkou își amintește limpede ziua în care a cedat nervos, în 2011, și a fost la un pas să facă un gest necugetat. Urcase pe terasa clădirii în care locuia, din Atena, și a simțit un impuls să pună un picior peste balustradă. „Eram gata să sar”, povestește ea. Afacerea sa, o spălătorie, dăduse faliment, avea datorii de sute de mii de euro, iar banca tocmai îi scosese locuința la licitație. Grecia se afunda în cea mai gravă recesiune cunoscută de o economie dezvoltată în timp de pace. Piagkou nu mai avea nimic, în afară de câini. De altfel, chiar ciobănescul ei german a fost cel care a tras-o înapoi în clipa în care dădea să se arunce. A făcut un pas înapoi și i-a salvat viața. Au urmat luni întregi în care a dormit pe o bancă din parc. Astăzi, la 74 de ani, nu are pensie din cauza restanțelor fiscale și trăiește din vânzarea unui ziar de stradă. „Înveți să supraviețuiești cu nimic”, spune ea.

„Dacă Grecia ar fi ieșit din zona euro, ar fi fost sfârșitul euro”, spune Pierre Moscovici, comisar european pentru afaceri economice între 2014 și 2019. „Asta ar fi demonstrat că moneda noastră comună nu e pentru totdeauna, ci doar un regim de curs fix”, adaugă el, citat de Financial Times.

Foto: Unsplash

„Am pierdut practic 25% din PIB și am fost aproape de un colaps social total”

În iulie 2015, grecii au votat, într-un referendum, împotriva planului internațional de salvare, susținuți de guvernul populist de extremă-stânga condus de Alexis Tsipras. Ajuns la putere în ianuarie 2015, pe valul revoltei populare față de partidele tradiționale, Tsipras – alături de controversatul său ministru de finanțe, Yanis Varoufakis – încerca să obțină termeni mai favorabili de la creditorii europeni și de la FMI.

Această confruntare a dus țara pe marginea prăpastiei: ieșirea din zona euro, colaps financiar, dezastru economic. Dar în doar câteva zile, Tsipras a făcut o întoarcere bruscă. Varoufakis a fost înlăturat. Așa-numita „kolotoumba” – o „răsucire” completă în discursul politic grec – a afectat serios încrederea partenerilor europeni, dar a marcat și începutul unei noi etape: Grecia a început să respecte cerințele programelor de asistență și să pună bazele redresării.

În deceniul care a urmat, Grecia a reușit o revenire spectaculoasă: a ieșit din programele de salvare, a păstrat disciplina fiscală și a înregistrat o creștere economică mai rapidă decât unele economii mai bogate.

„Am pierdut practic 25% din PIB și am fost aproape de un colaps social total, dacă ar fi trebuit să părăsim zona euro”, spune premierul Kyriakos Mitsotakis, succesorul lui Tsipras și lider al partidului conservator Noua Democrație, ales în 2019. „Dar acest parcurs e și o dovadă a rezilienței societății și a sistemului nostru politic”.

Reformele dificile, adoptate în cele din urmă de Grecia, au schimbat profund traiectoria economică a țării. Dar lecția crizei grecești a dus și la o transformare a arhitecturii zonei euro – care a fost nevoită să-și consolideze structura fragilă prin noi instrumente și instituții.

Astăzi, Grecia înregistrează un surplus bugetar primar

Astăzi, Grecia înregistrează un surplus bugetar primar (fără plata dobânzilor) de 4,8% din PIB, iar datoria publică se reduce accelerat – nu doar din cauza inflației, ci și prin rambursări anticipate. Însă problemele fundamentale persistă. PIB-ul pe cap de locuitor rămâne la doar 70% din media UE, iar productivitatea e în continuare scăzută.

La nivel european, uniunea bancară este incompletă, iar bugetul comun e prea mic pentru a absorbi șocuri majore. Fostul președinte al BCE, Mario Draghi, avertizează că blocul riscă o „agonie lentă” dacă nu reușește să mobilizeze investiții suplimentare de până la 800 miliarde de euro anual în inovare și infrastructură – inclusiv prin împrumuturi comune europene.

„Grecia s-a reformat, dar nu s-a transformat. La fel și zona euro”, spune Thomas Wieser, fost oficial european de rang înalt. „Putem gestiona mai bine necunoscutele cunoscute, dar rămânem prea prinși în cutiuțele noastre naționale”.

Cum a început criza în Grecia

Criza greacă a început după ce, în urma crizei financiare globale, Grecia a pierdut accesul la piețele internaționale în 2010. Structura fiscală era slabă, iar guvernul subestimase grav deficitul bugetar – care, în 2009, era de cinci ori peste limita de 3% impusă de UE.

„Adevărata origine a crizei a fost trișarea în privința datelor”, spune Marco Buti, fost director general al direcției de afaceri economice din Comisia Europeană. „Acest lucru a creat o percepție de hazard moral, care a afectat întreaga gestionare a crizei”.

Multe parlamente europene au cerut „să se plătească un preț”, iar Grecia a fost supusă unor programe de salvare extrem de dure. Între 2010 și 2018, a primit trei pachete de sprijin, în schimbul unor politici dure de austeritate, care au alimentat instabilitatea politică și revoltele sociale.

Primul program de ajutor, lansat, în grabă, în 2010, a fost modelat pe intervențiile FMI în America Latină și Africa subsahariană – fără a ține cont de faptul că Grecia făcea parte dintr-o uniune monetară și nu avea propria politică valutară. Atât oficialii greci, cât și cei europeni și ai FMI recunosc azi că designul primului program a fost „fundamental defectuos”.

Foto: Unsplash

Între 2008 și 2013, economia Greciei s-a contractat cu 26%, iar șomajul a atins 28%.

„Când ne-a lovit criza, a fost brutală”, spune Kostas Kalaitzakis, partener într-o firmă de arhitectură și dezvoltare imobiliară din Atena. „Nu aveam deloc comenzi. Veneam la birou și nu aveam ce face. Era tragic. Lumea s-a oprit”.

Partenerul său, Babis Ioannou, a fost nevoit să concedieze 30 din cei 80 de angajați ai firmei și să investească bani personali pentru a o menține pe linia de plutire. „Nu știam cum o să se termine totul. Nu puteam dormi noaptea. A fost o perioadă întunecată”, spune el.

Când Syriza a venit la putere, în 2015, economia revenise timid pe creștere. Dar retorica de confruntare a lui Tsipras și a lui Varoufakis a blocat discuțiile cu creditorii. Timp de șapte luni, Grecia a fost în conflict cu partenerii săi.

Varoufakis și radicalii din Syriza mizau pe teama europenilor de o eventuală ieșire a Greciei din zona euro – sperând să obțină noi fonduri în condiții mai bune. Însă Varoufakis și-a pierdut rapid sprijinul partenerilor.

„Nu a fost niciodată într-o logică de negociere”, spune Moscovici. „Nu era dispus la compromis. Ținea mereu lecții, într-o manieră narcisică. A fost un ministru de finanțe dezastruos”.

În iunie 2015, Tsipras a convocat referendumul. Potrivit lui Euclid Tsakalotos – cel care i-a succedat lui Varoufakis la Finanțe – premierul știa că are nevoie de o validare populară pentru a accepta un compromis cu o doză mare de austeritate.

În final, Tsipras și Tsakalotos au acceptat un al treilea program de sprijin – considerat „indiscutabil mai bun”, datorită obiectivelor fiscale mai realiste. Alți oficiali europeni contestă vehement acest punct de vedere, considerând că guvernul Syriza a obținut doar concesii minore cu un cost economic și politic uriaș.

Foto: Unsplash

Grecia a fost forțată să închidă băncile

Guvernatorul băncii centrale, Yannis Stournaras, a evaluat impactul așa-numitelor „negocieri Varoufakis” la 85 de miliarde de euro – pe baza deteriorării estimărilor FMI privind poziția datoriei Greciei între 2014 și 2015. În lipsa unui acord, Grecia a fost forțată să închidă băncile, să impună controale de capital și să accepte o nouă recesiune. Mii de tineri educați au emigrat în căutarea unui viitor mai bun.

Dar în anii care au urmat, guvernul Syriza a respectat termenii celui de-al treilea program. „A trebuit să performăm peste așteptări ca să demonstrăm investitorilor că estimările pesimiste ale FMI sunt greșite”, spune Chouliarakis. Economia s-a stabilizat, iar Grecia a revenit pe piețele financiare în 2017. După revenirea la putere a conservatorilor în 2019, creșterea economică s-a accelerat, iar redresarea fiscală a fost spectaculoasă.

„Avem de-a face cu o economie complet diferită față de cea din 2019, în ceea ce privește sănătatea fiscală și competitivitatea structurală. Dar mai avem multe de făcut”, spune Mitsotakis.

Guvernul a digitalizat o parte din administrația publică, a redus birocrația și a limitat evaziunea fiscală, odinioară endemică. A reformat sectorul bancar și a restructurat compania națională de electricitate. Astăzi, Grecia este din nou pe radarul investitorilor.

„Pentru tineri, viața e, în continuare, foarte grea”

Mii de tineri educați au emigrat, în căutarea unor oportunități mai bune, contribuind la ceea ce economiștii au numit „exodul creierelor” (brain drain). Totuși, pe măsură ce economia s-a stabilizat, Grecia a început să își reconstruiască încrederea în ochii investitorilor și ai piețelor. A urmat o perioadă de ajustări și reforme structurale – unele impuse, altele asumate – în sistemul de pensii, în administrație, în colectarea taxelor și în piața muncii.

Când Mitsotakis a fost ales în 2019, a accelerat reformele pro-business, digitalizarea administrației și atragerea investițiilor străine. Sub conducerea sa, Grecia a redevenit atractivă pentru companii internaționale, iar proiectele imobiliare și turistice au cunoscut un reviriment. Anul trecut, economia a crescut cu 2%, peste media zonei euro, și continuă să performeze peste așteptări în 2024.

Totuși, mulți greci resimt puține beneficii ale acestei relansări. Salariile reale au rămas scăzute, chiria s-a dublat în ultimii ani în orașele mari, iar mulți tineri nu-și permit să își întemeieze o familie sau să își cumpere o locuință.

„Pentru tineri, viața e în continuare foarte grea. Trebuie să te descurci cu două joburi și să stai cu părinții până la 35 de ani”, spune Maria, o vânzătoare de 28 de ani din Salonic.

Pentru Dimitra Piagkou, care vinde azi ziare în centrul Atenei, nu există mirajul unei vieți normale, dar există o urmă de speranță.

„N-am renunțat niciodată cu totul”, spune ea. „Poate că nu mi-am revenit, dar Grecia, da. Și asta contează”.